Despre
cât de emoțional gândim şi reacționăm se tot spune/scrie, iar unii dintre noi
privesc asta cu un zâmbet în colțul gurii. Ca şi cum ar fi o laudă. Printre
consecințele acestui fel de a gândi, de a ne comporta, am găsit 3 îndemnuri cu
valoare de maximă, de tâlc, de adevăr profund, care sunt adesea folosite.
Iată cum văd eu lucrurile:
1.
Ascultă-ţi inima!
Din
punctul meu de vedere aş răspunde cu: „Depinde…” În cea mai mare parte a
cazurilor este un sfat prost. În situațiile reale şi palpabile, a asculta inima
poate echivala cu a-ţi distruge viața. Dacă atunci când ești într-o situație
grea, dar nu numai, îţi asculți inima, luând acele decizii care nu țin cont de
riscurile reale, ești pe drum de pierzanie.
Ai
o familie, copii, o viață normală. Dar întâlnești în drumurile tale pe cineva
care are mirajul de o clipă şi te farmecă. Se poate întâmpla! Ascultă-ţi inima
şi răspunde tentației, riscă-ţi familia, renunță la tot pentru un moft de
moment? Am văzut multe divorțuri plecate de la astfel de slăbiciuni.
Ai
un șef pe care nu poți să-l înghiți, care te scoate din minți, dar jobul tău
este unul pe care l-ai găsit greu şi care-ţi îndeplinește nevoile. Ascultă-ţi
inima şi înjură-l pe şef, ori dă-te la el ca să te răzbuni, riscându-ți cariera?
Exemple
pot fi multe. Cred că acest îndemn este în regulă după ce ești pus la adăpost.
Securizează-ţi cât poți viața, fii într-o zonă protejată iar acolo îţi poți
asculta inima, poți dansa cu sentimentele fără să riști o pierdere de
nerecuperat. (îmi amintesc de o astfel de situație în celebrul „Două lozuri” al lui Caragiale)
„Ascultă-ţi
inima” este un lux.
2.
Să nu te schimbi,
să rămâi așa cum ești!
Este
un îndemn valabil în puține cazuri. Adesea, căutând acea zonă protejată,
încercând ca fiecare să ai o viață, întâlnești diferite obstacole pe care
trebuie să le depășești. Tipologii de oameni, situații complicate, care reclamă
adaptarea comportamentului, împrospătarea valorilor, luarea tuturor măsurilor
şi deciziilor care să te pună pe calea de învingător. Adesea trebuie să te
schimbi, să renunți la unele metehne, concepții, ce nu sunt compatibile cu succesul
tău.
Poate
ești o persoană cu anumite defecte, ca toată lumea, poate cu unele încetineli,
dar vrei să răzbați. Ascultă-ţi inima şi nu te schimba, rămâi cum ești iar oamenii
nu te vor integra, nu vei primi o șansă la carieră, vei fi în afara șansei?
Ai
un prieten bun, în care ai încredere, pe care te bazezi să te ajute pe un drum
important din viață. Ce să facă prietenul tău? Să-ţi facă pe plac spunându-ți
să rămâi așa cum ești, să nu te schimbi,
riscând nereușita pentru că împlinirea cere o schimbare din partea ta? Dacă în joc
este viitorul unui copil?
„Să nu te schimbi, să rămâi așa cum ești!” este un
sfat ce îndeamnă la egoism.
3.
Nu-mi pasă de ce
zic alții!
Oare?
Și acesta pare un îndemn valabil doar în situațiile când ești pus la adăpost.
În rest – cam depindem de alții. Majoritatea dintre noi suntem oameni obișnuiți,
fără acces la privilegii, bogății, avantaje majore. Doar de acolo, de pe acele
platforme poți avea trufia să strigi așa ceva.
Ne
valorizăm prin alții. Permanent depindem în viață de alți oameni, tot ce facem
trece prin filtrul celor care decid pentru ceea ce vrem să fim, sau am devenit
şi vrem să îmbunătățim. La școală, la serviciu, în carieră, întâlnim oameni de
care depindem, de părerea cărora ne pasă, pentru că ne influențează direct.
Am
auzit pe cineva care scrie poezii că nu-i pasă de părerile altora despre
versurile lui, că el scrie pentru el. Atunci de ce le pune într-un spațiu
public? Dacă ar fi cum spune el, le-ar recita singur acasă… Să fim serioși.
Nu
poate să nu-ţi pese de ce zic alții dacă vrei să faci ceva în viață.
„Nu-mi
pasă de ce zic alții!” este doar o răbufnire de orgoliu.
Nu
sunt eminamente rațional, cum s-ar putea crede. Nici vorbă! Dar încerc să nu
cad pradă emoționalului, stereotipiilor, felului facil de a judeca lucrurile.
De la caz la caz e totul. Încerc să-mi rezolv problemele şi după ce am închis
bine ușa, pot să cânt la chitară. Pot să plâng, să râd, să simt. Dar trebuie să
nu le amestecăm. Când e vorba de a fi rațional, fie şi din spirit de conservare,
trebuie să te salvezi. După aceea este timp de muzică.
Sigur
– sunt oameni şi oameni. Dar aceste îndemnuri, rostite cu semne de exclamare,
sub imperiul fierberii simțirii, așa cum le-am văzut de fiecare dată, sunt
sfaturi nepotrivite de viață. Sunt doar emoţii.
Probabil
vor deranja opiniile acestea, dar îmi asum să le împărtășesc, pentru că de multă
vreme tot văd aceste îndemnuri şi de fiecare dată sunt contrariat. Nu se poate
şi cu porcul gras în bătătură şi cu slănina în pod – acesta e un adevăr greu de
acceptat.
