Sunt un tip atipic

Sunt un tip atipic, nu respir pe nări

Deranjez percepții, sunt pe un alt fus.

Și îmi plânge ceara de pe lumânări,

Și îmi urcă cerul lângă vise, sus.

Aș uita de iarnă și de întrebări.

Cred c-aș răsări frunze la apus.

Aș minți minciuna căzută pe scări

Dacă aș putea să mă las sedus.

Am să pierd - și-n viață nu sunt rezolvări.

Curaj sau lumină, nici speranțe nu-s.

Iluzii se sparg în mii de plecări

În timp ce m-apropii mai mult de Isus.

Am ajuns vagon prăfuit în gări,

Ca o marfă veche la un preț redus.

Peste vis a vis, peste întâmplări

Sunt un tip atipic.

Sunt ca un intrus.