Se încheie încă un an. În funcţie de unghiul din care privim, putem aprecia
că a fost un an mai bun, unul mai rău sau la fel. Cred că secretul vieţii este
căutarea sistemului de coordonate potrivit, nu împlinirea unor dorinţe. Să
acceptăm ce avem, cât avem, iar ca să ne fie bine, să aşezăm aceste lucruri în
lumină, nu în umbră.
Mai cred că sublinierea unor mici bucurii în detrimentul unor mari tristeţi
poate deschide uşa dincolo de care se află seninătatea râvnită. Da, uneori nu
ne place realitatea, cu acele capete hâde, cu monstruozitatea şi absurdul de
fiecare zi, dar stă în puterea noastră să o îmblânzim, să acordăm importanţă şi
acces în inimă doar a acelor lucruri care ne bucură. Răul ne face rău pentru că
permitem noi asta.
Închei anul cu o ... „secundă de graţie” pe care am primit-o puţin mai
devreme prin curier. În urmă cu câteva luni am avut o colaborare cu Editura
Universitară din Bucureşti. Editura a adunat mai multe texte de proză scurtă de
la colaboratori şi a publicat o antologie, în care este cuprins şi un text de-al
meu, alături de alţi 10 autori. Am primit cartea puţin mai devreme, este o mare
bucurie şi o mare onoare pentru mine această apariţie!
Demersul editurii coincide cu al meu – iată, pentru că propune visarea , ca
mecanism de apărare. „Îmblânzind
realitatea” vom putea fi mai fericiţi.
Mulţumesc celor ce au îngrijit această carte, care a apărut în condiţii
grafice excepţionale, de la copertă până la calitatea hârtiei şi a tiparului.
La mulţi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu