vineri, 19 iunie 2020

Discurs la lansarea "Secundei de graţie"

Acum aproape un an şi jumătate lansam la Librăria Mihai Eminescu o plachetă de gânduri, versuri şi eseuri. Cu această ocazie, am ținut un mic discurs la începutul evenimentului, al cărui text l-am găsit recent, în arhiva calculatorului. Mărturisesc că recitindu-l, am fost cuprins de emoție şi am simțit nevoia să împărtășesc, aducând aici textul rostirii mele de atunci. Mulțumesc încă o dată, celor care au fost prezenți, care au apreciat emoția, poezia şi gândul bun. Vă ofer în cele ce urmează textul discursului:


Bună dimineața şi bine ați venit, dragii mei!

Mărturisesc că sunt emoționat – cine n-ar fi? – dar în egală măsură sunt fericit că am reușit să ne adunăm cu toții aici, într-un spațiu cald şi primitor, inspiraţional, printre cărți şi emoții, pentru a sublinia liricul, ideea de poezie, de simţire, de trăire pozitivă. În această cheie văd eu acest eveniment, şi sper că nu greșesc când spun că sunt bucuros pentru performanta de a ne întâlni atât de numeroși oameni în jurul sensibilității, a muzicii sufletului şi nu în spatele unui eveniment trist. Mulțumesc că ați venit!
Unii dintre dumneavoastră aţi fost şi la prima mea carte, lansată la distanță de aproape 2 ani şi mai bine de 50 kg... ! Evenimentul s-a făcut la Hotelul Silva din Bușteni, am lansat atunci „Silva - lacrimă şi jar” , un roman de dragoste, ce cuprinde şi unele date autobiografice. Au fost clipe minunate, ce m-au încărcat cu energie în timp, pentru a putea veni azi în fata dumneavoastră cu acest nou volum, intitulat „Secunda de grație”. Este o plachetă ce cuprinde 3 secțiuni, 3 subtitluri: gânduri, versuri, eseuri. Din capul locului vă spun, şi am mai spus asta: nu sunt poet, eu doar scriu ce simt... Textele îmi sunt însoțite pe alocuri de ilustrațiile inspirate ale fiului meu, Răzvan-Adrian, de care sunt foarte mândru, şi pe care îl felicit pentru modul în care a reușit să realizeze dialogul dintre ideile ce circulă printre rânduri şi spiritul acelor desene, pline de tâlc şi consistență, de nerv, dăruire şi talent. Să-l susținem, să-l aplaudăm pe tânărul creator, aflat aici, lângă mine, pentru inspirație, pentru energie și - de ce nu, pentru look-ul său de invidiat la care a ajuns prin ambiție, forță, perseverență. Bravo!
Să revenim la carte şi aș vrea acum să aduc un cuvânt de mulțumire editurii Smart Publishing, care a scos lucrarea în condiții excepționale, aș zice, doamnei Delia Petrescu, în special. De asemenea, domnului Mihail Soare, care a scris prefața cărții ce se lansează azi. Mihail Soare este un poet, prozator şi publicist român, cu numeroase cărți publicate, apariții în reviste literare tipărite, prezențe în antologii sau referințe critice, câștigător al unor concursuri literare. Este un nume important în peisajul literar contemporan, iar aprecierile dumnealui reușesc să mă „fotografieze” destul de subtil, „blitz”-ul acestor fotografii  putând să-mi arate şi ce urmează, care este următorul pas pe care aş putea să-l fac pe tărâmul pe care m-am aventurat. Mulțumire şi respect!
Așadar, la fel ca vărul meu, Viorel Gongu, după ce am debutat cu roman, am continuat cu poezie. Dacă tot suntem la capitolul mulțumiri, el este cel care m-a „lansat la apă” în martie 2017, el mi-a scris prefața la volumul de debut şi care m-a susținut atunci. Aveam în acele momente niște emoții îngrozitoare, abia puteam vorbi. Ceea ce n-am povestit până acum nimănui este că în dimineața imediat următoare lansării de la Bușteni, Viorel m-a sunat şi m-a întrebat: ce faci, te-ai apucat de treabă? La ce te referi? am întrebat. Păi la următoarea carte! Trebuie să existe următoarea carte! Mulțumesc, Viorel Gongu!
Nu există o ordine prioritară a celor cărora le mulțumesc. Aceștia sunt cei din familia mea, începând cu soția, Gabriela, băiatul meu, Răzvan-Adrian, ori fratele meu Florin Gongu - şi el scriitor de articole de o viață, sau verișorul Dan Niculescu, un om sensibil, un om deosebit, cu care am avut întotdeauna o comunicare foarte profundă. Ori dacă vorbim de cei din sală -  vechi prieteni, foști colegi de serviciu, cunoștințe, cu toții oameni frumoși care au venit să susțină altceva decât gerul şi încrâncenarea, dovedind că aşa cum am mai tot spus şi scris: suntem rezultatul propriilor alegeri, avem libertatea să fim fericiți, să fim buni, sau, precum spune filosoful grec Epictet în motto-ul cuvântului meu înainte: „Fericirea ta este darul voinței tale”.
Despre plachetă, câteva cuvinte: textele sunt aduse de pe blogul meu, intitulat chiar „Secunda de grație”, dar sunt şi scrieri mai vechi sau mai noi, depozitate în sertar. Unele din versuri sau eseuri au mai fost publicate de-a lungul timpului în unele reviste, publicații sau antologii. Sub titulatura „Gânduri” am așezat mici pastile, sunt puncte de vedere personale, abordări subiective fără pretenția deținerii adevărului absolut. Toate aceste texte, însă, conțin parte din sufletul meu, din simțirea mea, mai demult sau mai recent. Vă invit să vă bucurați, să primiți gând bun şi căldură, reflexie, dor de romantism, patimă îmblânzită şi soare. Sub titlurile „Versuri” şi „Eseuri” am așezat cele mai potrivite poezii şi poeme în proză pentru a fi publicate, scrise de-a lungul timpului. Vă mărturisesc că versurile, eseurile, toate aceste atingeri lirice – mai mult sau mai puțin inspirate, rămâne la latitudinea dumneavoastră să apreciați, reprezintă multe din stările mele, atunci când în viață s-au petrecut lucruri solicitante. Trebuie să subliniez, deși este bine știut, că cea mai mare inspirație o primești pe fondul durerii, în timpul disperărilor, printre lacrimi. Sigur – ăsta nu este un îndemn la a căuta nefericirea, dar este un fel de a face din lucrurile neplăcute care ni se întâmplă un pretext de a recupera emoții ce altfel probabil nu s-ar naște. Emil Cioran scria în „Pe culmile disperării” (1934): ): ): ): „Este de o mie de ori mai multă complexitate într-o disperare absolută, decât într-o bucurie absolută.” Recuperarea înălțimilor sufletului ce apar în momente de cumpănă – fie şi fericite (fericirea pare sau este cel puțin la fel de greu de gestionat ca şi nefericirea, în opinia mea), așadar recuperarea acestor senzații, încercarea de împărtășire, de limpezire a minții și spiritului sunt lucrurile care m-au animat şi mă animă în întreprinderea mea.
O să invit şi pe Adrian să spună câteva cuvinte, despre cum se simte în această zi, despre desenele lui, despre textele mele. Poate să şi recite din carte ceva ce i-a plăcut mai mult. Totodată, poate împărtăși oricine va avea dorința, inspirația, emoția să o facă.
Mulțumesc şi vă invit să cumpărați cartea din librărie. Vă voi oferi celor care veți dori şi un gând scris. Apoi, pe cei care veți putea, vă voi aștepta la Cercul Militar, peste drum, într-un separeu, unde putem plânge în voie.

19.01.2019
Librăria Mihai Eminescu, București

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu