- Cetăţile dacice din munţii Orăştiei

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este una din cele 19 agenţii specializate în cadrul sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite. Organizaţia a fost înfiinţată cu scopul de a promova colaborarea între naţiuni prin educaţie, ştiinţă, cultură, comunicare şi informare.  Unul dintre obiectivele ei este acela de a identifica si proteja, in lumea intreaga, monumentele culturale si naturale care merita sa fie recunoscute ca fiind parte a patrimoniului comun al umanitatii. Astfel, în 1972 a aprobat un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume, prin Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural. De atunci s-a creat şi extins patrimoniul UNESCO, în care au fost incluse bunuri şi locuri din mai multe ţări pentru semnificaţia lor cultural-istorică, pentru valoarea lor excepţională.

    Printre siturile româneşti incluse în această listă se numără  şi Fortăreţele dacice din Munţii Orăştiei. Acestea au reprezentat nucleul statului dac din perioada domniei lui Burebista, pînă la Decebal, şi erau un complex de cetăţi şi aşezări dacice special create şi amplasate pentru a forma un sistem defensiv foarte puternic. Construite în stilul murus dacicus, cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei din România au fost ridicate între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr. pentru apărare și protecție contra cuceririi romane. Cele șase fortărețe - Sarmizegetusa Regia,  Piatra Roșie, Costești - Blidaru, Costești - Cetățuie, Căpâlna și Bănița au format sistemul defensiv al lui Decebal.  Aceste cetăţi au fost cea mai înaltă expresie a dezvoltării culturii materiale daco-getice din acea perioadă, iar modul în care au fost ridicate încă nu este bine cunoscut nici la acest moment. Ruinele rămase sunt dupa mii de ani tot impunatoare şi transmit sau creează legende. 

    Programul turistic propus are ca tematică vizitarea acestor şase cetăţi dacice. Turul se adresează turiştilor interesaţi de cultură şi istorie, dar nu numai. Traseul oferă deopotrivă peisaje minunate din Transilvania, iar la aceste obiective, pentru amatorii de shoping se adaugă un tur pietonal şi o sesiune de cumpărături la Sibiu. Pentru cei care vor fi însoţiţi de copii, sau cei care se simt copii, am pregătit o vizită la muzeul trenuleţelor Valentin Banciu din oraşul Hunedoara, aflat în traseul nostru. De asemenea, la Sibiel vom vizita muzeul de icoane pe sticlă Preot Zosim Oancea, care găzduiește cea mai mare expoziție de icoane pe sticlă din Transilvania, iar la Petroşani vom vizita spectaculoasa Peşteră a Bolii.

Să mergem!

         Traseul complet este următorul:

         Bucureşti – Piteşti – Novaci – Valea Jiului – Petroşani – Cetatea Băniţa – Cetatea Piatra Roşie – Hunedoara – Sarmizegetusa Regia – Costeşti Cetăţuie şi Costeşti Blidaru – Orăştie – Cetatea Căpâlna – Sibiel – Sibiu – Braşov – Bucureşti.

Durata excursiei este de 3 zile, 2 nopţi de cazare cu demipensiune. În total, vom parcurge aproximativ 1000 km. Cazările vor fi la Hunedoara  şi Sibiel, în Mărginimea Sibiului, în pensiuni de 3 stele, care vor avea micul dejun inclus. Ne vom reface puterile luând prânzul pe drum la Petroşani şi Orăştie, iar cinele vor fi la restaurantele hotelurilor unde ne vom caza (Hotel Rusca – Hunedoara şi Pensiunea Sibiel – Sibiel).

În continuare, voi prezenta programul aventurii noastre pe cele trei zile detaliat, voi oferi câteva informaţii despre fiecare obiectiv vizitat în parte şi voi face o estimare a costurilor, pentru a întocmi o ofertă de preţ.

Ziua I

Întâlnire la ora 05.30 la autocar, la baza Dealului Mitropoliei.

Observaţie: Traseul urmat pentru vizitarea acestor cetăţi dacice merge şi pe cărări de munte, aşa că este recomandat să aveţi încălţăminte adecvată, bocanci sau încălţări care să vă protejeze glezna.

Plecare la ora 06.00 pe traseul Bucureşti – Piteşti – Valea Jiului - Cetatea Băniţa (vizită) – Peştera Bolii (vizită). Vom lua masa de prânz la Petroşani în jurul orei 14.00, apoi ne vom îndrepta spre Cetatea Piatra Roşie (vizită). De aici ne îndreptăm spre Hunedoara, unde vom putea face un tur pietonal, apoi ne vom caza şi vom lua cina.

Ziua II 

După micul dejun mergem să vizităm muzeul trenuleţelor Valentin Banciu. Opţional, putem vizita Castelul Corvinilor, dar în jurul orelor 10.00 ne îndreptăm spre Sarmizegetusa Regia (vizită). De aici, ne întoarcem pentru a descoperi cetăţile de la Costeşti Cetăţuie şi Costeşti Blidari. În jurul orelor 14.00 vom fi la Orăştie pentru masa de prânz. După ce am mâncat ne îndreptăm spre Cetatea Căpâlna (vizită), iar spre seară ajungem pentru cazare şi cină în Mărginimea Sibiului, la Sibiel.

Ziua III

Imediat după masa de dimineaţă vom merge să vedem frumosul muzeu al icoanelor pe sticlă din Sibiel, apoi ne îndreptăm în grabă spre Sibiu, unde vom ajunge în jurul orelor 10.30 – 11.00. Până la ora 15.30, când ne întâlnim la autocar, vom avea timp să descoperim frumosul oraş. Vom face un tur pietonal prin Piaţa Mare şi Piaţa Mică până la podul minciunilor şi Muzeul Brukenthal, doamnele vor merge la shopping, apoi vom putea sta la masă în centru pentru a savura aerul boem al fostei capitale culturale europene. Venim la Bucureşti pe un traseu prin Făgăraş şi Braşov, pentru a ne bucura privirile şi cu munţii de pe Valea Prahovei. Funcţie de trafic, ajungem înapoi sănătoşi şi bucuroşi de cele văzute în jurul orei 21.00

Nu uitaţi să vă luaţi aparatele de fotografiat!

În continuare, voi oferi câteva informaţii utile şi interesante totodată, despre fiecare obiectiv pe care îl vom vizita.

Cetăţile dacice

Cetatea Băniţa

Cetatea Banita se gaseste pe teritoriul administrativ al comunei Banita pe drumul national DN66 ce leaga Valea Jiului de Tara Hategului, in apropierea orasului Petrosani.  Este mentionata in scrierile istoricului roman Tacitus (55-120 d. Hr), fiind numita”Castella Rupibus” datorita pozitionarii acesteia la o altitudine de 1000 m pe o stanca de calcar cu inaltimea de la baza de 146 m. Aceasta stanca este inconjurata pe 3 laturi de pereti de stanca abrupti ce pot fi urcati de catre alpinisti si cei care practica acest sport. Săpăturile efectuate aici în anii 1960-1961 au scos la iveală zidul de apărare al cetăţii construit din blocuri de piatră fasonată în tehnica dacică binecunoscută şi trei terase amenajate special şi întărite cu ziduri de piatră. În interiorul cetăţii au fost descoperite urmele unui sanctuar dacic cu romburi de piatră de genul celor cunoscuţi la Sarmizegetusa, temelii sau conturul unor construcţii de lemn, un turn de veghe construit din chirpici şi lemn, care înlesnea o observaţie satisfăcătoare a zonei, o platformă de luptă. Sarcina cetății era de a bloca accesul spre Sarmizegetusa Regia, dinspre sud. Au fost descoperite două ziduri, în stil murus dacicus, de mari dimensiuni.

    Latura nordica este accesibila si turistului de rand, dar necesita o buna pregatire fizica. Accesul se face dinspre calea ferata Petrosani – Banita – Deva pe o poteca plina de balarii si nemarcata. Dintre cele 6 cetati, cetatea Banita este singura care nu poate fi vizitata in conditii de siguranta, nefiind accesibila.  In acest sens exista un proiect de introducere in circuitul turistic cu amenajarea unui traseu pietonal. Din drumul national DN66 se zareste stanca pe care este situata cetatea, iar in varful stancii este arborat in bataia vantului drapelul Romaniei.  Cu exceptia Sarmizegetusei, şi celelalte cetati sunt foarte putin amenajate, explorate si puse in valoare, din păcate. Totuşi, este o onoare sa mergi sa iti cunosti istoria, sa calci pamantul peste care au trecut stramosii nostri, stramosi care s-au luptat pentu neatarnarea tarii si din al caror sange ne tragem.

         Cetatea Piatra Roşie

    Se află în localitatea Luncani, unde drumul nu este asfaltat, dar este pietruit fiind un drum de macadan pe care se poate merge cu orice masina. Urmarind indicatoarele lasam pe stanga pensiunea si pastravaria Piatra Rosie, iar la 200 metri de pensiune vom opri autocarul pe marginea drumului, apoi vom urma indicatorul spre Cetate.

    Traseul incepe de la indicatorul spre cetate, indicator pe care sunt trecuti 2 km pana la cetate, dar de fapt este ceva mai mult. Masina se poate lasa la intrarea pe traseu, sau 2 km mai sus unde drumul coteste la stanga si se gaseste o banca pentru odihna calatorilor. De la bancuta se continua drumul forestier in urcus, intalnind pe partea stanga un izvor de apa unde ne putem potoli setea si vom ajunge la o rascruse de drumuri. In fata noastra vom zari o poiana cu pomi fructiferi pe unde o vom lua, iar la dreapta se vor vedea cele cateva case ale satului Alunu, cu o populatie de aproximativ 20 locuitori, Trecem prin poiana cu pomi,  intalnim o poarta de lemn inchisa cu zavor pe care o deschidem si continuam drumul pana la panoul informativ despre cetate. De la indicator un urcus abrupt ne duce in varful muntelui la cetate pe un drum pavat cu pietre.

    Cetatea dacica de la Luncani – Piatra Rosie a fost construita la sfarsitul secolului I i. Hr pe culmea submontana Piatra Rosie la o altitudine de 825 m in Muntii Orastiei pe teritoriul actual al comunei Bosorod. Rolul ei a fost de a apara capitala Daciei de la Sarmizegetusa Regia  dinspre partea de vest, barand inaintarea armatelor dusmane dinspre Valea raului Strei. Cetatea a fost distrusa in anul 106 d. Hr. Astazi au mai ramas putine ruine ale cetatii la vedere.

    „Cetatea ridicata din piatra de forma patrulatera cu laturile de 102 x 45 m”, are 4 turnuri, dispuse pe colturi, iar al cincilea pe mijlocul laturii rasaritene. In interiorul incintei se afla o constructie de lemn ale carei baze de piatra s-au pastrat in intregime. 

In afara incintei se observa urmele unui sanctuar, format din aliniamente de baze de coloane din piatra. Pe partea estica a dealului, o a doua incinta cu zidurile ridicate din piatra de stanca si palisada, se sprijinea cu o latura pe fortificatia de pe culme, avand in interior un drum pavat de piatra. Pe drumul de acces spre cetate erau plasate trei turnuri de paza” (panou informativ cetate)

Cetatea este alcătuită din două incinte fortificate, cu o suprafață însumată de 1,2 ha, construite în etape diferite, și a fost probabil sediul unor personaje de rang înalt. Numeroase terase antropice cu urme de locuire segmentează coasta estică și cea nordică a dealului, dar și dealurile din împrejurimi, demonstrând o intensă locuire a zonei în Antichitate.

Primele atestări ale ruinelor de la Piatra Roșie datează de la începutul sec. al XIX-lea, iar cercetările arheologice s-au concentrat într-o singură campanie de amploare, în cursul anului 1949. Deși pe atunci se considera că cetatea a fost cercetată exhaustiv, astăzi reluarea săpăturilor ar aduce o mulțime de lucruri noi și ar lămuri multe aspecte rămase neclare. O scurtă campanie desfășurată în anul 2004 a anunțat reluarea cercetărilor. Istoria cetății se întinde pe un secol și jumătate, de la fondarea ei - probabil sub Burebista - până la sfârșitul regatului dac. Cetatea a căzut în mâinile romanilor ce se îndreptau spre Sarmizegetusa Regia venind dinspre Valea Streiului. Clădirile au fost incendiate, zidurile doborâte, iar cetatea a rămas pradă uitării veacurilor. Câteva urme sporadice arată că, la începutul mileniului următor, cetatea va fi fost folosită ca adăpost, în circumstanțe încă nelămurite. 

Starea de conservare a cetății este precară, iar turistul nu va găsi aici vestigii la fel de impresionate precum cele de la celelalte cetăți dacice din Munții Orăștiei. Totuși, la Piatra Roșie se pot vedea lucruri deosebite, cum este monumentalul drum pavat, în trepte, ce străbate pădurea. Însăși amplasarea cetății, pe un vârf stâncos greu de cucerit, face din aceasta un obiectiv turistic fascinant, iar priveliștea văii, ce se deschide de pe colțul de stâncă din marginea platoului, este una dintre cele mai spectaculoase din întreaga zonă.

    Cetatea cu ruinele și povestea sa, peisajul fermecător, împrejurimile pline de istorie și tradiții - toate pot constitui argumente pentru o vizită la Piatra Roșie.

Sarmizegetusa Regia

    Cetatea fost capitala primului stat centralizat dac creat de Burebista in anul 82 i. Hr. Asezarea sa geografica in mijlocul Muntilor Sureanu, incadrarea intre lanturile muntoase de jur imprejur: Lotru, Candrel, Sureanu-Sebes la nord si Capatanii, Parang, Vulcan, Godeanu , Tarcu la sud, numeroasele cetati de aparare din jurul ei, au facut ca Sarmizegetusa Regia sa fie o fortareata greu de cucerit.

Accesul cel mai facil se face dinspre Orăştie spre Costesti, unde se ajunge la Centrul de Informare Turistica. De la centrul de informare turistica la stanga se desprind  2 drumuri prin padure care duc la cetatile dacice Blidaru si Costesti. Pentru Sarmizegetusa se merge inainte prin localitaea Gradistea de Munte si Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina 16 km unde vom poposi in parcarea amenajata. De acolo se urca pe un drum pietruit pret de 2 km pana la situl arheologic Sarmizegetusa Regia.

    „Cea mai mare asezare din Dacia preromana, Sarmizegetusa Regia, era compusa din 3 parti cu functii distincte : asezarea civila amplasata pe pantele dealului, fortificatia situata in zona cea mai inalta 1000 m si zona sacra. Intreaga aglomerare de locuire se intindea pe cativa kilometri, pe pantele de sud si de este ale inaltimii. In secolul I i. Hr. a fost un loc sfant, asa cum o dovedeste prezenta unor constructii religioase din zona sacra. Pe parcurs (dupa jumatatea secolului I i. Hr) bogatia in minereu de fier si dezvoltarea centrului ceremonial si de cult au dus la aparitia unei asezari cu o economie infloritoare. Valorificarea resurselor de fier a facut ca Sarmizegetusa sa devina in secolul I d. Hr., unul din cele mai importante centre siderurgice din Europa. Templele, locuintele, atelierele, hambarele, instalatiile de captare a apei, obiectele descoperite arata un standard de viata ridicat. Alaturi de celelalte fortificatii si asezari din regiune, ea a fost centrul Regatului dacic, cucerit de imparatul Traian in anul 106 d. Hr.” (panou informativ).

    In cartea „AURUL SI ARGINTUL ANTIC AL ROMANIEI „ editata de Muzeul National de Istorie a Romaniei, carte aparuta la Ed. Conphys, 2014 gasim descrieri si poze ale lucrarilor de aur descoperite si in interiorul sit-urilor arheologice dacice.„Arheologia a scos la lumina in ultimele decenii dovezi despre modul in care peisajul muntos a fost amenajat, cu eforturi remarcabile, pentru a organiza locuirea : recentele cercetari au evidentiat existenta a peste 260 de terase artificiale intinse pe pantele dealului, pe o distanta de mai mult de 4,5 km. Locul central, din punct de vedere topografic si simbolic, il ocupa fortificatia propriu zisa si Zona Sacra. In jurul acestora, pe pantele de sud si de est, s-au dezvoltat cartierele lucuirii civile…Orasul antic este departe de a fi cunoscut in detaliu si in intreaga lui complexitate. Zona lui a fost puternic afectata de urmarile cuceririi romane din 106 d. Hr si de cautatorii de comori din toate timpurile”

Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 mp. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular.  Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcției lui. Deoarece zidul care îngrădește o suprafață de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălțimii, cetatea are o configurație mai neobișnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafață de 3 km, o întinsă așezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme și mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se știe dacă erau șapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost distruse de romani în timpul ostilităților și nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Se remarcă și pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme și dimensiuni diferite. Ies în evidență un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul „KOSON”.

Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea un standard înalt de viață.

    Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei împăratului Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo și au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o distanță de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împăratul Hadrian, voia ca noua capitală construită de Traian să fie percepută ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a și adăugat numele de Sarmizegetusa. Astăzi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află localitatea Sarmizegetusa, din județul Hunedoara.

Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripțiile antice și la autorii antici (până în sec. al VII-lea) și în alte variante (cu inscripționare în elină și latină): Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmizge, (colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz, Sarmazege, Sarmizege[7] etc. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă și latină.

         Costeşti Cetăţuie

Cetatea se găsește lângă satul Costești, comuna Orăștioara de Sus din județul Hunedoara. Cetățuia Costești este situată pe valea Apei Grădiștei. Platoul superior al dealului unde este așezată cetatea are 514 m altitudine. Numele din vechime nu este cunoscut. Era o cetate puternică ce avea caracter defensiv, ea avea la bază o mare așezare civilă și era reședința obișnuită a regilor daci transilvăneni. Un alt rol al ei era acela de a apăra drumul spre cetatea Sarmizegetusa Regia. De la centrul de informare turistica Costeşti se trece raul Gradistea si se merge la dreapta pe langa raul dupa indicatorul crucea galbena.

         Cetatea Costesti se afla situata pe dealul numit „Cetatuia” si a fost una din cele mai importante cetati dacice dinainte de cucerirea romana. Sistemul de aparare al cetatii se baza pe succesinea a celor 3 tipuri de fortificatii : valul de pamant, zidul cetatii gros de 3 m inconjurat de bastioane si o dubla palisada. Cetatea a fost resedinta regatului dac in timpul domiei lui Burebista. In urma raboaielor din 101-102 d. Hr este distrusa de romani, iar mai apoi este recontruita de catre daci. In anul 106 d. Hr cetatea este distrusa definitiv de catre armatele romane. 

          Valul de pământ nu se închidea complet deoarece în dreptul porții capetele sale se petreceau unul peste altul formând o intrare „în clește”, acest tip de intrare expunea flancurile atacatorilor. Zidul nu înconjura complet dealul, el a fost construit doar în părțile în care panta era lină deoarece accesul era mai ușor. Zidul era inspirat de construcțiile elenistice analoge iar tehnica de construcție a fost adaptată de daci la condițiile specifice ale Munților Orăștiei. Acest tip de zid a fost botezat de specialiști murus Dacicus (zidul dacic).Zidul avea cel puțin 3–4 m înălțime, era gros de 3 metri, avea două fețe, una exterioară și una interioară, și era format din blocuri din calcar conchilic, blocurile erau tăiate regulat. Aceste blocuri aveau dimensini variabile: 60–80 cm lungime, 40–60 cm înălțime și 30–40 cm grosime. Între cele două fețe ale zidului se așeza o umplutură de pământ, pietre neprelucrate, etc. Nu se folosea mortar la aceste tipuri de ziduri de acea pentru a nu se prăbuși cele două fețe, constructorii daci au tăiat în partea superioară a blocurilor jgheaburi care erau în formă de coadă de rândunică (mai largi spre exterior și mai înguste pe interior). În jgheaburile a două blocuri care erau așezate față în față era pusă o bârnă din lemn, care era lungă cât lățimea zidului și avea capetele tăiate la fel. După ce erau așezate aceste bârne era aruncată umplutura. Chiar dacă bârnele putrezeau pământul era suficient de tasat pentru ca zidul să nu se prăbușească.         Pe coama zidului erau așezate trunchiuri groase de copac care erau despicate în lungime. Aceste trunchiuri erau înclinate spre exterior pentru ca apa de ploaie să se scurgă, și erau acoperite cu pământ bătut pentru a nu putea fi incendiate. 

Cetatea mai era protejată și de alte sisteme defensive, care erau fortificații mai mici. Un puternic bastion era pe drumul care urca în vechime la cetate, un alt turn izolat se afla în spatele valului și era în prelungirea zidului din incintă.

În anul 106 a fost distrusă de romani şi nu a mai fost niciodată reconstruită.

         Costeşti Blidaru

De la centrul de informare turistica Costeşti se trece  si se merge la stânga prin pădure dupa indicatorul . Situată pe culmea Blidarului (750 m), este cel mai puternic complex fortificat din această zonă, fiind întins pe un platou de aproape 6000 mp. Străjuind malul stâng al apei Grădiștei, la fel ca și cetatea Costești, fortificația de la Blidaru cuprinde de fapt două incinte, unite între ele, având împreună șase turnuri puternice. Prima cetate, ce ocupă platoul superior al dealului, are o formă trapezoidală, fiind prevăzută cu patru turnuri exterioare, plasate pe colțuri. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonică militară, intrarea se făcea prin turnul I, astfel conceput încât să împiedice desfășurarea forțelor inamicului, silindu-l să cotească spre dreapta și să-și expună flancul loviturilor. În interior se păstrează urmele unui turn-locuință. 

Spre vest de prima cetate a fost construită apoi cetatea a doua, având forma pentagonală.  Latura de N a celei de a doua cetăţi este dublată de un alt zid din pietre obişnuite, nefasonate, între cele două construcţii obţinându-se un fel de încăperi, parterul acestora fiind utilizat drept depozit, iar partea superioară ca platformă de luptă. În zidurile acestei a doua părţi sunt cuprinse şi două turnuri unul dintre ele fiind contemporan cu prima cetate. În cuprinsul celor două turnuri s-au descoperit mai multe vase mari de provizii.

         Cetatea Căpâlna

Accesul se face din orasul Sebes, se merge pe DN67C (Soseaua Transalpina) prin localitatile Petresti, Sebesel, Sasciori pentru ca in satul Capalna, dupa trecerea podului peste raul Sebes vom intalni spre dreapta indicatorul cu Cetatea Capalna – 2 km.

Cetatea dacica este situata pe dealul numit “Cetate” la o altitudine de 610 m si are forma ovala cu un perimetru al zidurilor de 216 m si o grosime de 3-4 metri. Fortareata a fost construita in a doua jumatatea secolului I i. Hr. Cetatea a fost sediul unui nobil dac care facea parte din suita regala a regilor daci si s-a constituit ca un important centru de aparare al Sarmizegetusei. Cetatea de la Caplna este distrusa in timpul celui de-al doilea razboi romano dacic.

    Cetatea avea rolul de a bara accesul pe drumul care pornea din localitatea Polovragi, strabatand muntele prin Pasul Urdele si  cobora in Valea Somesului (drum cunoscut ca Transalpina, drum pe care au luat-o o parte din aramtele romane in inaintarea spre capitala statului dacic Sarmizegetusa Regia). 

    „Pe traiectul zidului de incinta ce porneste de la colturile turnului locuintelor se pastreaza doua constructii pe latura N-V : poarta cu turn interior si apoi (in zona nordica) o intrare secundara alcatuita din 2 ziduri paralele, perpendiculare pe incinta. Inventarul arheologic scos la iveala se poate vedea la Muzeul National al Unirii din orasul Alba Iulia si la Muzeul Ion Raica din Sebes”. (informatie provenita de pe panoul informativ de la cetate).

Din parcarea de pe marginea soselei si se urmeaza indicatorul cruce rosie, unde dupa 2 km de drum ajungem la cetate. Drumul este foarte frumos trecand printre casele risipite ale satului si printre dealuri, fanete si plantatii de pomi fructiferi. Pe masura ce urci panta domoala ai privelisti minunate asupra dealurilor de jur imprejur si ale soselei. Drumul dureaza in jur de 40 de minute. Dupa 10 minute de mers drumul se infunda si ocoteste spre stanga alternand cu cateva suisuri si coborasuri pana ajungem intr-un loc unde un mic parau numit paraul Gargalaului intalneste poteca. Drumul continua in urcus pieptis, apoi dupa o succesiune de curbe se ajunge in varf unde zarim o banca construita din trunchiuri de mesteacan si intlnim panoul informativ despre Cetatea dacica de la Capalna.

         Alte obiective care se vor vizita pe traseu

         Peştera Bolii

    Este o străpungere naturală accesibilă pe toata lungimea ei, una din puținele peșteri de acest fel din țară. Peștera este situată în partea de nord orașului Petroșani, la 6km de acesta, pe drumul ce leagă Valea Jiului de Țara Hațegului, în locul unde se întâlnesc Munții Retezatului cu cei ai Sebeșului. Numele peșterii vine probabil de la familia Bolia care a avut încă din secolul XV-lea proprietăți de pământ și păduri în zonă. Prin anii ´60 peștera a fost amenajată cu poduri de trecere peste pârâu dar ele au fost distruse în timp. Peștera a fost abandonată până de curând când speologii locali de la Asociația PETRO-AQUA, au trecut la reamenajare. Au fost montate podețe care ușurează parcurgerea întregului gol subteran fără pericol.

            Muzeul trenuleţelor Valentin Banciu din Hunedoara

Muzeul Trenulețelor oferă vizitatorilor o lume complexă în miniatură, organizată în patru anotimpuri (și nu numai) cu garnituri de tren, locomotive, mașini, elemente din natură, oameni – toate expuse într-un decor de poveste. Există reproduceri până la cele mai mici detalii – peroane cu călători, tuneluri, oameni stând la soare pe o pajiște sau surprinși în cele mai cotidiene activități. Putem vedea chiar și miniaturile Castelului Corvinilor, traseul mocăniței și un traseu de telegondolă, totul aranjat cu măiestrie și minuțiozitate.

Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea din Sibiel

Muzeul Pr. Zosim Oancea din Sibiel gǎzduieşte cea mai mare expoziţie de icoane pe sticlǎ din Transilvania existentǎ astǎzi, o splendoare de creativitate artisticǎ de inspiraţie religioasǎ nǎscutǎ din bogǎţia tradiţiei creştine ortodoxe şi din fantezia pictorilor ţǎrani români. Constituitǎ cu începere din anul 1969, operǎ a pǎrintelui Zosim Oancea şi a comunitǎţii din Sibiel, bucurându-se şi de susţinerea unor instituţii şi donatori privaţi români şi strǎini, colecţia acestui muzeu prezintǎ, prin cele 600 de exponate, principalele tipuri de icoane pe sticlǎ, împreunǎ cu opere ale câtorva dintre cei mai importanţi pictori de icoane.

O lacrimă pe obrazul unei lumi absurde

 

Generaţia mea a crescut cu muzica cenaclului „Flacăra”. De acolo provin primele chemări ale poeziei, primele farmece ale corzilor chitarilor reci. Prima chitară am atins-o pe la 16 ani, iar doi ani mai târziu, în timp ce făceam armata, am deprins primele acorduri, primele reguli. M-am îndrăgostit atunci iremediabil de sunetele plânse de grif – sub îmblânzirea magicienilor ce îl mânuie, transmiţând astfel emoţii din adâncul sufletului lor.

Întotdeauna muzica folk m-a salvat, mi-a pansat disperările. Însă, dacă vrei să primeşti întreaga simţire, trebuie să fii acolo. Să culegi fiecare refren pe viu, ca şi cum ai culege boabe de struguri copţi cu mâna ta din vie, pe care să le mănânci grăbit să nu pierzi nicio aromă. În ultimii ani m-am apropiat din ce în ce mai mult de fenomen, am mers la concerte şi spectacole folk în Bucureşti sau în locaţii din ţară, avid de a primi magia acestei muzici. Uneori, când am avut şansa, am cunoscut artiştii de aproape, am vrut să vorbesc cu ei, să ne împrietenim, pentru a primi şi mai mult din ceea ce ei împărtăşesc.

Pe Adrian Sărmăşan îl urmăream de vreo zece ani, de când mi-a atras atenţia, în special din colaborările cu Zoia Alecu, dar nu numai. Îi urmăream pagina de Facebook de ceva timp, până la un moment, când am intervenit în nişte comentarii. Am schimbat apoi nişte mesaje în privat, iar ulterior a fost atât de deschis încât a acceptat să vorbească la telefon cu mine. Asta m-a copleşit – trebuie să recunosc.

Nu mi-a venit să cred că cineva cu notorietatea şi valoarea lui artistică are timpul şi bunătatea să interacţioneze cu... un fan, până la urmă! I-am spus că şi eu sunt un mic „artist de sufragerie”, un fost animator de petreceri cântând la chitară de pe covor şi că de aceea îl admir foarte mult. I-am trimis pe mail şi cartea mea de versuri, gânduri şi eseuri, pe care a primit-o foarte bine. La rândul lui, mi-a trimis unul din volumele sale de poezie pe care, parcurgându-l, m-a făcut să-i înţeleg şi mai bine sensibilitatea. Feedback-ul meu pentru versurile sale a fost următorul:

„Ai o abundentă de metafore, de exprimări neaşteptate, însă cu o putere mare de transmitere. Scrierile tale îţi dezgolesc sufletul, se vede că acolo e un tărâm fierbinte care a trecut prin multe şi care a adunat emoţie cu emoţie, ca nişte cărămizi, cu care își construiește mici palate, pentru a se apăra de lumea de afară. Transpare din stihuri un zbucium interior, un freamăt care cară doruri vechi, dragostea, patima şi ţinta către înalt. Poezia ta se citeşte cel mai bine dimineaţa, trântit într-un fotoliu, sorbind din cafeaua fierbinte, pe fundalul muzicii tale în surdină. Sunt texte pansament pentru răni sufleteşti, aripi pentru îndrăzneţi şi picătura de zori - ca o lacrimă pe obrazul unei lumi absurde în care visătorii sunt consideraţi nebuni.”

Mai mult decât muzica lui – poeziile, scrierile sale au creat o legătură specială cu mine.

 Am ţinut legătura cu el, inclusiv la telefon, urmărindu-i în continuare activitatea, aşteptând să vină la Bucureşti să concerteze. Când am văzut anunţat evenimentul de aseară, de la „La ingineri bistro” din cartierul Tei, i-am transmis imediat că vom fi acolo. Am ajuns printre primii, chiar eram nerăbdători să-l cunoaştem în persoană şi doream să obţinem cele mai bune locuri, să nu pierdem nimic. Ne-am văzut, ne-am îmbrăţişat ca doi vechi prieteni... Am cunoscut un om cald, radiind bunătate, un suflet de artist, în interiorul căruia am văzut un licăr galben – imposibil de controlat, un foc ca o stea. Un om ce a adunat lupte şi zâmbete, urcuşuri, speranţe, căderi, dar peste toate păstrând speranţa – pe care ne-o oferă şi nouă, celor ce ne place muzica şi arta lui.

Concertul a avut două părţi, una mai consistentă, de vreo oră şi o a doua ceva mai scurtă, dar şi mai intensă. Pe frumoasa micuţă scenă amenajată acolo, unde au concertat şi alte nume mari din folkul românesc, în atmosfera familială a terasei, am avut parte de 2 ore de graţie. Câteodată, chitara lui suna ca o orchestră, iar vocea i se înălţa undeva, unde ne lua şi pe noi. Spectacolul a fost foarte bine conceput, alternând piese noi cu altele vechi, iar din toţi artiştii pe care i-am mai văzut cântând live, la Adrian Sărmăşan există câteva lucruri care îl deosebesc:

-         este singurul cantautor autentic, artistul cântând exclusiv cântece folk cu versuri scrise de el;

-          toate melodiile cântate nu au avut nevoie de foi cu versurile sau de o tabletă (cum am văzut la alţii);

-         printre compoziţiile sale se află şi cântece cu versuri proprii în limba engleză;

-         toate melodiile sale păstrează o notă veselă, de bucurie, unele sunt foarte ritmate şi conţin o doză considerabilă de optimism molipsitor;

-         stilul său are influenţe de sound country, lucru pe care eu, unul nu l-am mai întâlnit la alţi artişti folk de la noi.

O menţiune specială pentru finalul concertului când, fără a putea să ne oprească din aplauze, ne-a făcut tuturor o surpriză. El a „îndrăznit” să cânte la bis dumnezeieşte un pot-puriu de coveruri, care au împlinit o seară magică . „Nu sunteţi mulţi pe această terasă frumoasă, ne-a spus, dar sunteţi oameni frumoşi şi vă mulţumesc”.

Noi îţi mulţumim, Adrian Sărmăşan!

O altă poveste

 

Aş mai vrea o viaţă, înc-o şansă vie,

Altfel să desfac tot mosorul vieţii.

Să-mi abandonez umbra-n colivie,

Să pot fi metalul în capul săgeţii.

 

La ţară să cresc într-o curte plină

De copii, găini, de râsete, fluturi,

Cu zile - păcate, cu nopţi fără vină

Şi să navighez în vise prin visuri.

 

S-o iau de capăt, pe-un alt portativ,

Pe alte cărări, într-un alt destin.

Să plâng ori să râd fără de motiv,

Viaţă trăită între mult şi puţin.

 

Apoi voi iubi o altă femeie,

Să am cinci copii - doar unul băiat.

Timpul să-nchidă secunde sub cheie,

Fărâme de farmec şi pernele-n pat.

 

O altă poveste, un nou circuit,

Emoţii copile, născând noi senzaţii,

Gări ce aşteaptă un tren ne-sosit

Din timpuri de murg, din zori şi din graţii.

 

Timpul - neatent, spart în culori

Să îmi zădărească dreptul la cădere.

Ziua luminează trei sau patru sori,

Noaptea să tresalte gemete şi miere.

 

Într-o nouă viaţă gândurile zbiară

Pe poteci de piatră, cu parfum de dor

Fericirea nudă, coboară pe scară

Ca un fir de viaţă de pe-un alt mosor.

Destinație turistică: AFRICA DE SUD

 

Prezentare generală, localizare

Cu o populație de aprox. 58 mil. oameni, Africa de Sud este  o ţară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, care are 2.798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. Este ţara cu cea mai dezvoltată economie de pe continent.. Africa de Sud este stat multietnic şi este o republică parlamentară. Cel mai mare oraş este Johannesburg, dar capitala legislativă este la Cape Town. Principalele limbi vorbite sunt afrikaans, engleză şi zulu. Ţara şi-a obţinut independenţa faţă de Regatul Unit la 31 mai 1961.

Câteva informaţii istorice de referinţă

In 1487, exploratorul portughez Bartolomeo Diaz a condus prima expediție europeană spre țara din sudul Africii. La 6 aprilie 1652, la un secol și jumătate de la descoperirea traseului pe mare de către Diaz, Jan van Riebeeck a înființat un port de reaprovizionare la Capul Bunei Speranțe, ceea ce va deveni Cape Town. Punctul "Cabo da Boa Esperança", sau Capul Bunei Speranțe poartă această denumire deoarece a dus la descoperirea bogățiilor Indiilor de Est. 

Regatul Marii Britanii a preluat controlul asupra zonei Capului Bunei Speranțe între 1795 și 1803 şi a fost ocupat din nou de britanici în 1806. După sfârșitul războaielor napoleoniene, acesta a fost cedat în mod oficial către Marea Britanie, devenind astfel o parte integrantă a Imperiului Britanic. Emigrația britanică către Africa de Sud a început în jurul anului 1818, culminând ulterior cu sosirea coloniștilor din 1820. Dominaţia britanică s-a lovit de rezistenţa populaţiei locale a burilor, care au luptat pentru independenţă.

La opt ani de la sfârșitul celui de-al doilea război al burilor și după patru ani de negocieri, un act al Parlamentului Britanic (Actul Africii de Sud din 1909) a acordat țării independență nominală, creând în același timp Uniunea Africii de Sud la 31 mai 1910. In 1931, țara a obținut suveranitate deplină din Regatul Unit odată cu abolirea ultimelor puteri ale guvernului britanic asupra țării. În 1948, Partidul Național a fost ales la putere. Acesta a consolidat segregarea rasială începută sub guvernarea colonială olandeză și britanică. Minoritatea albă (sub 20% din populație) a controlat marea majoritate neagră. Segregarea rasială instituționalizată legal a devenit cunoscută sub numele de apartheid. În timp ce albii s-au bucurat de mai ridicat nivel de trai din toată Africa, comparabil cu țările occidentale, majoritatea neagră a rămas dezavantajată în aproape orice măsură, inclusiv cu privire la venit, educație, locuință și speranța de viață. Charta Libertății, adoptată în 1955 de Alianța Congresului, cerea o societate non-rasială și încetarea discriminării. În data de 31 mai 1961, țara a devenit republică în urma unui referendum.

 

Perioade de varf / extrasezon si  corespondent cu vremea locala

Recunoscuta ca si capitala a turismului de aventura, Africa de Sud atrage de la an la an tot mai multi turisti dormici sa cunoasca in detaliu frumusetile naturale si viata in salbaticie, in rezervatii naturale unde omul imparte acelasi teritoriu cu lei, elefanti, leoparzi, girafe sau rinoceri.

Africa de Sud este o destinație de vacanță potrivită pentru tot timpul anului, dar există activități de care te poți bucura doar într-o anumită perioadă.

Iarna şi primăvara, în sezonul uscat (mai – septembrie) este considerat perioada ideală pentru a vizita rezervațiile naturale, deoarece vegetația nu este foarte bogată iar vizibilitatea este mai bună. Drumurile neasfaltate din parcuri sunt mai ușor accesibile în sezonul uscat. Sunt mai puțini țânțari iar riscul de a contracta malaria este mai scăzut (o mică parte din Africa de Sud se află pe harta cu risc de contractare a malariei). O mulțime de flori sălbatice sunt înflorite din august până în septembrie și ne putem bucura de un spectacol de culoare, mai ales în partea de vest a țării.

Africa de Sud este vizitată de mai puțini turiști în acest sezon și prețul cazărilor tinde să fie mai mic.

Vara şi toamna, în sezonul ploios (octombrie – aprilie)  vegetația prinde viață și natura se colorează în verde datorită ploilor. Cascadele sunt mai bogate iar peisajele mai frumoase, în special Blyde River Canyon care este cel mai mare canion verde din lume. Este cel mai bun sezon pentru a observa păsările, deoarece în această perioadă păsările migratoare revin în Africa de Sud. Este perioada de vârf din punct de vedere turistic, iar preţul serviciilor turistice poate creşte.

Locuri de cazare, masa si divertisment, alte atractii

Industria hotelieră este foarte dezvoltată şi din punct de vedere al serviciilor, şi al infrastructurii. Africa de Sud oferă hoteluri foarte bune, având în medie 10 milioane de vizitatori pe an. Principalele lanţuri hoteliere se află pe coasta maritimă, predominante fiind resorturi de 3 şi 4 stele, care au facilităţi şi activităţi distractive cum ar fi: masaj, teren de golf, spa.

Oferta culinară este, de asemenea una bogată. Porumbul şi carnea sunt ingredientele principale comune tuturor meniurilor din Africa de Sud. Porumbul este cultivat în multe regiuni din această ţară din cele mai vechi timpuri, chiar înainte de sosirea primilor colonizatori, şi între timp a devenit ingredient de bază în gastronomia sud-africană. Cel mai popular preparat tradițional din Africa de Sud este „mieliepap“ – un fel de terci făcut din porumb. Cam toţi locuitorii ţării, albi sau negri, consumă acest preparat care poate fi servit fie la micul dejun, fie ca fel principal la prânz. Dacă este mâncat la micul dejun, mieliepap se serveşte alături de sosuri din unt şi brânză.

Dar străzile „dedicate“ gastronomiei reunesc, printre altele şi restaurante cu specific italienesc, marocan, chinezesc, portughez şi indian, aşa că este imposibil ca un turist să nu găsească un preparat pe placul său.

Continentul african are temperaturi foarte ridicate, însă în Africa de Sud vremea este foarte plăcută. Are un climat în general temperat, datorat în parte oceanelor Atlantic și Indian, prin amplasarea sa în emisfera sudică mai blândă din punct de vedere climatic. Sud-vestul extrem al țării, inclusiv Cape Town, are o climă remarcabil de asemănătoare cu cea a Mării Mediterane, cu ierni umede și veri calde și secetoase.

Regiunea produce o mare parte din vinul sud-african, și este cunoscută în special pentru vântul său, care suflă intermitent aproape tot anul. Vinul din provincia Western Cape este cel mai renumit din Africa de Sud, fiind făcut dintr-un soi de struguri care se cultivă doar în această regiune. În această ţară se bea şi bere: berea tradiţională se numeşte Castle, însă aici se găsesc şi mărcile de bere consacrate în Europa.

Cele mai cunoscute atracţii de turism din această ţară sunt:

- parcul Naţional Kruger, cea mai mare rezervaţie de pe continent.  Aici traiesc mai multe specii de mamifere decat in orice alta rezervatie naturala, printre care maimute, girafe si altele. Spre deosebire de alte parcuri safari, Kruger este o destinatie ‘self-drive’, cu o infrastructura excelenta si unde exista multe locuri de cazare, de la campinguri pana la vile de lux;

- muntele Table, care este este o experienta captivanta, de aici putand admira privelistea orasului Cape Town, a insulei Robben in partea de nord si a Oceanului Atlantic la vest si la sud.  Cu o inaltime de 1086 de metri, in varful sau se poate ajunge cu telecabina, a carei podea este rotativa, astfel incat ofera o panorama la 360 de grade, in timpul ascensiunii catre varf;

- plaja Durban - comparata adesea cu Miami Beach, aceasta ofera o atmosfera vibranta, plina de energie. Cu un climat bland tot timpul anului si distractie care nu se termina niciodata, plajele de aici sunt curate si sigure.

-  podgoriile Cape - vaile fertile din Cape sunt inconjurate de munti maiestuosi, orasele linistite, monumente minunate, livezi pline de fructe si se mandresc cu unele dintre cele mai frumoase peisaje din Africa de Sud. Turistii pot urma Drumurile Vinului din Cape, pentru a face cunostinta cu cei mai de seama producatori din tara, ale caror bauturi sunt vestite in intreaga lume, pentru savoarea si eleganta lor.

- Canionul Blyde River - este al doilea canion ca marime din Africa, dupa Canionul Fish River, dar este mult mai verde, gratie vegetatiei luxuriante subtropicale de aici. Potecile din zona ofera privelisti fantastice ale povarnisurilor, cascadelor si ale fenomenelor geologice stravechi. Vizitatorii au sansa de a se intalni cu cele mai importante cinci specii de animale din Africa de Sud, precum si cu hipopotami si crocodili ;

- Sun City Resort - este un complex turistic si un cazino de lux, aflat la doua ore de mers cu masina de Johannesburg. Aici se afla patru hoteluri, doua terenuri de golf, doua cazinouri, o asezare culturala incarcata de atmosfera si mai mult de 7000 de crocodili. Rezervatia Pilanesberg din apropiere este cea mai populara rezervatie din Africa de Sud

 

Zboruri (directe / cu escale)

Din București se poate zbura la Johannesburg cu 3 companii aeriene cu o singură escală. Astfel, există posibilitatea de a zbura cu escală la Doha (Qatar), Amsterdam sau Paris. Durata medie a zborurilor este de 13 - 15 ore, cu escale de 2-4 ore, iar costul estimativ al unui zbor dus-întors este de 750 euro.

Detalii vize

Cetăţenii români au  nevoie de viză pentru a vizita Africa de Sud. Ca să aplici pentru viza, trebuie să depui personal dosarul cu actele la sediul Ambasadei Republicii Africa de Sud din București. Dosarul se poate depune cu cel mult 2 luni înaintea plecării în Africa de Sud. Dosarul conţine

-         Formularul pentru viză completat cu majuscule și cerneală neagră.

- Pașaport valabil pentru cel puțin 30 de zile după părăsirea Republicii Africa de Sud  cu minim 2 pagini necompletate.

- O fotografie recentă tip pașaport

- Confirmarea de plată a taxei/ aplicație

- Dovada itinerarului de zbor: rezervarea biletelor de avion dus-întors pentru Africa de Sud.

- Extras de cont pentru ultimele 3 luni, autorizat de bancă și extrasul este valabil și în limba română).

 Informativ, taxa pentru procesarea documentelor şi obţinerea vizei este 55 euro / persoană.

Legende, povesti

O legendă cunoscută despre Africa de Sud se referă la Capul Bunei Speranţe. Se spune că acesta este casa legendară a olandezului zburător, o navă cu un echipaj format din fantome ale marinarilor, sortită să rătăcească la nesfârșit prin apele din apropiere, fără a ajunge vreodată la țărm.

Adamastor este un personaj inspirat de mitologia greacă inventat de poetul portughez Luís de Camões în poemul său epic Os Lusíadas (tipărit în 1572), ca simbol al forțelor naturii pe care navigatorii portughezi a trebuit să le învingă în timpul descoperirilor lor, în special al pericolelor pe care le-au înfruntat marinarii portughezi în încercarea de a ocoli Capul Furtunilor.

Africa de Sud are de oferit mâncăruri tradiţionale speciale, printre care se numără muşchi de crocodil, omizi fripte şi chiar cap de oaie prăjit pe grătar. Deşi există mulţi băştinaşi care strâmbă din nas la vederea acestor preparate, majoritatea mănâncă în mod obişnuit aşa ceva. O atracţie deosebită este restaurantul Vivaldi din Cape Town datorită spectacolului artistic oferit de chelneri , aceștia iau pe rând pauză de la servit și cântă.

Este bine de ştiut că în Africa de Sud se conduce pe partea stângă a drumului. În majoritatea benzinăriilor sunt angajați care vor alimenta mașina pentru dvs. În schimbului unei mici atenţii de 10-20 Rand (ZAR) (1 ZAR = 0.29 lei).

De asemenea, este bine de ştiut că nu trebuie să îți faci niciun vaccin obligatoriu înainte de a vizita Africa de Sud. Vaccinul contra febrei galbene este obligatoriu doar pentru cei care vin dintr-o țară unde există acest virus sau au vizitat o astfel de țară înainte de a intra în Africa de Sud. Riscul de contractare a malariei este mult mai scăzut în sezonul uscat, când sunt mai puțini țânțari (iunie-august).

Preturi, discounturi, alte servicii locale, excursii optionale locale

Pentru a te bucura de şi a cunoaște Africa de Sud, cel mai bine este să alegeţi un pachet de 10 zile /9 nopţi. Cazarea cu mic dejun la hoteluri de 3 şi 4 stele pentru începutul lunii septembrie costă 2200 euro / persoană, loc în cameră cu 2 paturi.

În acest tarif este inclus zborul Bucureşti - Johannesburg şi retur, cu bagaj de cală, cazarea, transport aerian intern Johannesburg – Port Elisabeth şi transport cu autocar modern pe tot parcursul circuitului.

Opţional, de poate face safari cu jeep-ul în Parcul Naţional Kruger – 85 euro / persoană, tur de oraş în Krysna şi plimbare cu barca în lagună – 29 euro / persoană, excursie la Capul Bunei Speranţe – 79 euro / persoană. Dacă achitaţi în agenţie în avans integral toate aceste 3 excursii, se pot face discounturi. De asemenea, pentru cine doreşte demipensiune (9 cine), se achită un supliment de 199 euro / persoană.

Vă invit să descoperiți AFRICA DE SUD, o destinație incitantă!

Primul semn de viaţă

 

Lacrimi,

Ploaie,

Picături.

Primul semn de viaţă e plânsul,

cu tot cu lacrimi.

 

Lacrimile conţin încredinţare,

plecare.

Lacrimile conţin suferinţă,

voinţă,

Credinţă.

Primul semn de viaţă e plânsul.

 

Dacă plângi,

înseamnă că ai ajuns Acolo.

Când lăcrimezi, elimini coborârea.

 

Cel mai frumos e sa plângi din dragoste.

 

Cel mai rău e să nu plângi,

să nu-ţi fie dor.

Dorul naşte lacrimi şi lacrimile nasc dor.

Dacă nu plângi,

lacrimile

te dor.

Urc,

cobor,

ca-ntr-un zbor.

Dacă plângi -

nu-i treaba lor.

 

Uneori mă întreb de ce nu plâng.

 

Fiecare clipă de viaţă vine din lacrimă,

din patimă,

din dor.

 

Plânsul adună vina,

Coboară cortina,

 

Plânsul plânge.

 

…primul semn de viaţă e plânsul.

5 idei pentru a petrece ziua îndrăgostiților

 

Contestată de unii, trăită intens de alţii, ziua de 14 februarie - cunoscută ca Ziua îndrăgostiţilor sau ziua Sfântului Valentin, este o dată importantă din calendar, ce marchează începutul unei perioade în care latura sentimentală a unui bărbat iese în evidenţă, sau aşa ar trebui. Valentine`s day este un prilej de a reînvia atmosfera relaţiilor după amorţeala instaurată după sărbători şi de a încălzi inimile, pregătind celebrarea mărţişorului şi zilei femeii ce urmează la scurt timp.

 

La noi, echivalentul românesc este cunoscutul dragobete, sărbătorit pe 24 februarie, dar Ziua îndrăgostiţilor pare să aibă mai multă vizibilitate, poate şi din cauza intensei mediatizări făcute în ultimii ani. Aşa că, alături de întrebările: Ce faci de revelion, sau unde vă duceţi de Paşte, sau de Crăciun, s-a instalat în peisajul public şi „Ce faci de ziua îndrăgostiţilor?” Alegerea aparţine fiecăruia dintre cei care au de dezvăluit şi de împărtăşit o dimensiune sufletească, sensibilă, a personalităţii lor. Ce să facem ca să petrecem această zi, astfel încât la sfârşitul zile să spunem: am sărbătorit 14 februarie?

Iată aici 5 sugestii, din care vă puteţi inspira:

 

1.     Rezervă un sejur la munte. Există pachete dedicate acestei perioade şi există avantajul că anul ăsta, 14 februarie pică duminică, deci se potriveşte cu o ieşire weekend. În această escapadă puteţi avea parte de cina romantică, muzică live, funcţie de locul ales – de beneficiile unui centru spa, incluzând masaje relaxante, bomboane din partea gazdelor, şi alte surprize funcţie de creativitatea organizatorilor. Aerul curat de munte, peisajele de iarnă, relaxarea, toate astea pot să dea o stare de bine amândurora şi veţi putea să vă amntiţi întotdeauna că Valentine day l-aţi petrecut la munte! E posibil să faceţi din asta o tradiţie, de ce nu?

2.     Dacă nu staţi prea bine cu banii, creaţi atmosfera romantică de care aveţi nevoie la voi acasă. Nu trebuie să gătiţi! Comandaţi cele mai neobişnuite feluri de mâncare, beţi vin sau şampanie rose, pregătiţi cafea la ibric. Puneţi pe fundal muzică instrumentală, creaţi un ambient luminos discret şi mâncaţi în altă parte decât de obicei: pe jos, în sufragerie sau... în dormitor! Jucaţi şah, cărţi, spuneţi-vă poveşti inventate, bârfiţi, râdeţi. Important: nu răspundeţi la telefon şi alegeţi să vedeţi un film comercial, sau un show distractiv. La sfârşitul zilei, promiteţi-vă că veţi repeta această experienţă în fiecare an.

3.     Chiar dacă poate fi frig, alegeţi să vă petreceţi ziua plimbându-vă în parcuri. Alegeţi 4 parcuri şi plimbaţi-vă în toate, luându-vă 4 ore. Acordaţi fiecărui parc o oră, în care să vă plimbaţi agale pe alei, pe marginea apei, printre copacii înfriguraţi de iarnă, printre băncile nerăbdătoare să le vină primăvara. Faceţi poze, comparaţi parcurile între ele, faceţi clasamente, alergaţi pe aleile înguste, rupeţi frunze întâmplătoare şi luaţi-le în buzunar. Depănaţi amintiri despre ultima dată când aţi fost în acel parc. Apoi, încălziţi-vă mâinile, strângându-vă unul pe altul. Râdeţi! În drum spre casă opriţi-vă la magazin, luaţi de mâncare ceva ieftin şi frugal, mergeţi acasă şi încălziţi-vă, căci festinul trebuie să rămână în plimbările de mai devreme.

4.     Suiţi-vă în maşină şi plecaţi la mare. Bucuraţi-vă de briza mării în februarie, este incredibilă! Savuraţi plimbarea pe faleză, coborâţi pe plajă şi adunaţi scoici. Fotografiaţi vapoarele îndepărtate care plutesc pe luciul apei, ori valurile care se sparg de pietre. Dacă sunteţi bine îmbrăcaţi, puteţi merge pe dig, de unde puteţi scruta zarea. Ascultaţi freamătul apei, vorbiţi cu marea, iubiţi-i clipocitul, bucuraţi-vă de ea! Luaţi nisip într-un borcănel şi când ajungeţi acasă, puneţi-l pe o batistă, şi aşezaţi cu atenţie scoicile culese. Aprindeţi o lumânare şi sorbiţi o licoare care să vă pună sângele în mişcare. Veţi vedea că veţi simţi că încă vă aflaţi pe dig.

5.     Dacă nimic din toate nu v-a convins,... poate cel mai bun mod de a petrece această zi este ... în pat! Nu-mi permit să dau vreo sugestie aici, dar sfatul este să vă şi hidrataţi din când în când!

 

Vă doresc un Valentine s day aşa cum vi-l doriţi voi!