O călătorie fantastică! - amintiri şi experienţe de călătorie din septembrie 2015

 

Călătoria vieții mele - așa aș putea caracteriza această experiență, trăită la intensitate maximă pe parcursul a 10 zile. Ocazia care a stat la baza achiziţionării unui circuit cu autocarul a fost celebrarea a 25 ani de căsătorie, iar data respectivă să pice chiar în timpul călătoriei. Ceea ce s-a şi întâmplat. Am căutat din timp un astfel de circuit şi am început să studiez. M-am documentat pe diferite site-uri, am întrebat în stânga şi în dreapta şi am reuşit să-mi fac o idee. Ce mai rămăsese de stabilit era traseul, destinaţia, dar totul trebuia să rimeze şi cu bugetul. După ce le-am pus cap la cap, am concluzionat că un circuit care are ca destinaţii principale Anglia şi Franţa întruneşte nivelul aşteptărilor noastre. Am bugetat excursia şi am cumpărat-o la un preţ bun (avea să mi se confirme acest lucru în autocar, unde am aflat că ceilalţi dăduseră mai mult pe aceeaşi excursie cu peste 60 euro fiecare). De-acum, am început pregătirea… psihică, să aflu cât mai multe detalii despre cum va fi, dar şi pregătirea logistică – ce ne trebuie la drum, alte detalii. Până la momentul plecării lunile au trecut greu, dar ne-au încărcat cu energie pentru plecare. Am tot citit, am tot citit…, dar mai dură e realitatea!

 Traseul, programul în sine - astea sunt lucruri pe care le poţi găsi pe site-urile firmelor de turism. Sunt date seci, goale: Ziua1: ne deplasăm în oraşul X, vizităm cutare şi cutare lucru, etc. N-am să insist în direcţia asta. Am să încerc să mă concentrez asupra a ce am simţit, cum am preluat excursia, ce impresii mi s-au format. Am să încerc să dau nişte sfaturi, ponturi, pentru un astfel de circuit, să prezint avantaje / dezavantaje ale unui asemenea demers, astfel încât fiecare să hotărască pentru el dacă i se potriveşte sau nu o astfel de aventură - lucruri pe care nu le găseşti pe site-urile agenţiilor de turism. Traseul în mare, a presupus 9 cazări cu mic dejun pe traseul Bucureşti, Budapesta, Viena, Salzburg, Munchen, Reims, Paris, Valea Loarei, Cantebury, Londra, Mannheim, Nuernberg, Budapesta, Bucureşti.

La capitolul impresii, percepţii, senzaţii primite în timpul călătoriei, am să notez:

Condiţii de cazare: în principiu a fost OK, cu un plus pentru nemţi, dar şi la ei am găsit hibe, ca şi la englezi şi la francezi. De altfel, pentru cazarea de la Paris, unde am stat 3 zile, consider că am avut timp să-mi fac o impresie, care să-mi permită să scriu un review obiectiv, separat pentru acel loc de cazare. 

Mâncare: Micul dejun a fost foarte bun la unguri, dar şi la nemţi. La englezi a fost de tip… scoţian, adică puţin, iar la francezi a fost dezamăgitor… În ceea ce priveşte locurile unde am mâncat, pe drum sau în oraş, impresia despre Austria este negativă: se mănâncă prost şi scump. Am trecut prin Belgia şi am oprit să mâncăm - acolo am găsit preţuri bune. În rest, depinde pe unde mănânci prin oraşele prin care treci, de evitat restaurantele, dacă vrei să te coste puţin. Noi am găsit la un moment dat în Londra o terasă unde am mâncat bine cu preţ cât de cât bun, serviţi fiind de o româncă, stabilită de 4 ani acolo.

Desfăşurarea programului zilnic: Acesta e un capitol pe care trebuie să-l trăieşti ca să-l înţelegi! Programul excursiei este foarte încărcat, iar dacă mă întrebaţi pe mine, eu l-aş mai pieptăna. E făcut „la blană”, la full, aşa încât dacă apare ceva neprevăzut, totul se decalează. La noi au apărut şi neprevăzute, de exemplu era graniţa închisă între Ungaria şi Austria din cauza problemei refugiaţilor sirieni, aşa încât am întârziat vreo 3 ore aşteptând pe autostradă. Timp în care, nevoia de a merge la toaletă ne-a făcut pe cel mai mulţi dintre noi să sărim gardul despărţitor al autostrăzii şi să căutăm puţină „intimitate”. Într-un târziu, întâlnind un poliţist pe motocicletă, acesta ne-a vândut pontul că putem ieşi din autostradă şi să ocolim câţiva km prin Slovacia, apoi ne putem reînscrie pe autostrada către Viena. Orele de întârziere au făcut să ajungem la hotel, în Munchen târziu după miezul nopţii, iar regula spune că din momentul în care opreşte autocarul la o destinaţie, nu poate porni mai departe mai devreme de 9 ore de la momentul opririi, pentru a se asigura orele de somn şoferilor şi repausul maşinii. Chestia asta ne-a decalat programul în primele zile.

Revenind la programul zilnic, cum spuneam, este foarte încărcat, aşa încât pentru a putea fi parcurs, necesită pas viu, cum se spune în armată, un ritm destul de intens ce poate crea neplăceri celor ce au crezut că în excursia asta vor avea timp destul să savureze.

La un moment dat te apucă frustrarea că eşti într-un anumit loc, şi în loc să mai rămâi o vreme să te bucuri de ce vezi, trebuie să pleci mai departe. Plus că în toată viteza aia există riscul să te pierzi de grup, ceea ce nu e plăcut deloc, eşti într-un oraş străin, unii nu ştiu limba şi nu au nici simţ de orientare. La noi s-a întâmplat şi în Paris şi în Londra. Dar chiar şi aşa, pe fugăreală, este un prilej să ajungi în locuri în care altfel nu ştii cum sau când ai mai putea ajunge. În ceea ce ne priveşte, am rămas cu bucuria vizitării catedralelor din Viena, Salzburg, Munchen, Reims, Notre-Dame de Paris (unde ne-am şi pus verighetele de argint), Cantebury, Nuernberg. Am vizitat 3 castele de pe Valea Loirei, dintre care cel mai mult ne-a plăcut la Chambord, am văzut bazilica Sacre Coeur din Paris, am mers cu funicularul, am fost la Tour Eiffel, ne-am plimbat cu vaporaşul pe Sena (plimbare de seară, absolut fantastică!). În drum spre Londra ne-am minunat de cum îşi păstrează  orăşelele lor acelaşi stil victorian al caselor, aceeaşi linişte imperturbabilă, aceeaşi atmosferă medievală. Londra ne-a impresionat - este imensă, are 8 milioane de oameni şi este un amestec de tradiţional şi modern. Alţi oameni, altă lume acolo, unde te simţi atât de aproape de civilizaţie, de ceea ce numeam occident cândva. Toată lumea merge îmbrăcată frumos, la costume cu cravată, copii de şcoală au uniforme şi matricole. Ne-a fermecat frumuseţea metropolei, cu tot cu zgârie nori şi ne-am plimbat pe Tamisa cu vaporaşul, dar senzaţia nu a mai fost aceeaşi ca pe Sena. Soţia a pus punctul pe i, făcând diferenţa dintre cele două croaziere, pe Sena şi pe Tamisa: francezii te vrăjesc, englezii te intrigă. Nu în ultimul rând, de menţionat drumul cu ferry-boat ul de la Callais la Dover şi înapoi pe continent – o croazieră în miniatură ce a deschis noi şi noi idei în mintea noastră.

Despre organizare şi călătoria cu autocarul: Ghidul joacă un rol foarte important. Degeaba eşti un tip deştept, care ştii o grămadă de lucruri, dacă nu ai şi autoritate destulă, spirit practic, stabilitate şi încredere. Nu vreau să critic pe nimeni, în fond noi am ajuns cu bine, ghidul s-a ocupat cât a putut ca nouă să ne fie bine. Doar că n-au lipsit cei care aveau mereu ceva de criticat la el (câteodată chiar având dreptate), ceea ce poate afecta atmosfera din grup. Orele s-au respectat, programul de asemenea, în totalitate, iar ghidul ne-a pus tot timpul în autocar muzică, documentare, filme, cu excepţia perioadelor cât microfonul sau DVD-rom-ul s-au mai defectat. În rest, aş fi vrut să aud la microfon şi câte un banc, ceva, că uneori prea dormeam cu toţii pe scaune de puteai tăia lemne pe noi. Călătoria, în sine, este foarte obositoare. Trebuie să fii pregătit, să accepţi că poziţia corpului este una incomodă, la un moment dat. Se fac pauze la 2-3 ore, în special pentru mersul la toaletă, doar că uneori, părea că se trage de timp, în timp ce noi ne doream să ajungem mai repede la hotel. Legat de mersul la toaletă, e bine de ştiut, începând chiar din Ungaria, se achită echivalentul a 50 eurocenţi pentru a merge la WC. Ceea ce deranjează nu e că acest serviciu costă, în fond este o sumă mică, dar dacă nu ştii chestia asta, şi dacă ai bani mari la tine, durează până schimbi, în timp ce presiunea e tot mai mare după ore de mers. Doar la englezi a mers şi cu cardul la WC (!).

Câteva ponturi şi sfaturi: Pentru că se merge foarte mult cu autocarul, e bine să aveţi rezerve de apă. În ceea ce priveşte mâncarea, nu e de dorit să mâncaţi mezeluri sau alte chestii care pot mirosi, mirosul se împrăştie urgent în maşină. Mai bine covrigei, saleuri, chestii care nu miros şi care să nu facă mizerie. Nu ţineţi sticle mai mari de 0,5 litri în plasa de la scaun, se poate rupe. Reglaţi-vă scaunul cât mai comod, nu rămâneţi cu el aşa cum îl găsiţi, rugaţi şoferul să vi-l facă aşa cum aveţi nevoie dacă nu vă descurcaţi. Folosiţi aerul condiţionat, va fi necesar la drum lung dacă e prea cald, aceasta este o facilitate ce există pentru fiecare, individual. Îmbrăcaţi-vă lejer la drum, inclusiv în ceea ce priveşte încălţările. Şi socializaţi cu cei din jur, timpul va trece mai uşor şi mai plăcut.

Structurând, la capitolul avantaje ale unui asemenea circuit aş puncta: posibilitatea de a ajunge acolo unde altfel nu ai putea ajunge, şansa de a vedea multe obiective, posibilitatea de a afla lucruri noi, geografice, culturale, iar asta pe viu, la faţa locului, posibilitatea de a interacţiona cu alte culturi. E o experienţă minunată.

La capitolul dezavantaje, aş menţiona: timp puţin pentru a vizita obiectivele, pentru a te bucura, timp puţin pentru tine, ca turist, cu nevoile tale, de a dormi, de a manca, de a bea, oboseala.

În încheiere, ce să vă spun? Nouă ne-a plăcut, chiar dacă nu cred că va mai exista un al doilea circuit cu autocarul pe care să-l mai facem. Depinde ce aşteptări aveţi, ce limite, depinde de la om la om cum va prelua un astfel de circuit.

 

Drum bun! – când s-o putea...

Update: Nu a fost ultimul circuit cu autocarul pe care l-am făcut...