Să ai grijă

Acolo unde auzi strigăte, unde sunt scrâșnete, din adâncimea aia aprinsă, din hău; dintre dansurile vii de lumină verde, sub lanțurile de cer, desenând o geană fierbinte… acolo, undeva între piatră și zor, lângă dârele de sânge violaceu ale asfințitului, țipând ochii, desenând sunete, spulberând refrene; acolo, între degetele privirii tale… e o lume.

                                                                                   

În lumea aceea e lupta intensității cu firavul, e îmbinarea ultimei speranțe cu marginea minciunii salvatoare, e fiecare gând înșelat, sunt aripile încărcate de povara viselor. Să ai grijă, pentru că în lumea aia nu există plânset, iar lacrimile aparțin numai viitorului, în lumea aia nu-i nicio scară, nu-i nicio scuză, în lumea aceea, acolo, unde privești, unde auzi sunetele alea, e aspru. Sunt și viori și zâmbete galbene, ploi de zăpadă, speranțe dezosate, disperări.

…Acolo unde te uiți, în universul acela, acolo e sufletul meu.

Să ai grijă de el.