Liber

Te crezi un om liber. Liber de reguli, de îngrădiri. Așa sunt şi eu, în felul meu. Te vrei un om care zboară pe un cer unde nu sunt limite. Te-ai gândit că poți răni alte păsări care zboară pe un culoar, al lor?

Aproape orice se poate justifica… M-ai stropit cu noroi în timp ce alergai şi mi-ai spus că nu am înțeles libertatea din pasul tău. Însă ignoranța din comportare pălește în fata omului de valoare care ești. Trebuie să te iau cu totul, dacă vreau, cu bune şi cu rele. Voi încerca să pun accent pe cele bune, iar relele voi încerca să le evit, chiar le voi discuta cu tine, poate nu-ţi dai seama ce se întâmplă. Poate nu vezi, poate nu simți. Sau…

Vei proceda la fel?

De fapt, nimeni nu vrea să-şi asume nimic. Am făcut o prostie? Ei, lasă, așa sunt eu, ce dacă…? Tac? Istoria se repetă. Replic? Nu înțeleg libertatea. Mă retrag? Sunt rău. Rămân? Sufăr.

Mai bine să fiu bun. Cum?

În loc să spui: asta nu știu, caută în altă parte o soluție - ceea ce m-ar ajuta să găsesc în altă parte o soluție, taci. Și mă cantonez, și-mi fierbe speranța până se evaporă. Nu am găsit răspuns la ceea ce căutam, în schimb tu crezi că ţi-ai salvat onoarea. Ești un om liber, uitasem.

Scriam deunăzi despre sensibilitate, despre traficul de sensibilitate. Ideea de libertate pare a fi şi ea o monedă de schimb. Rămân doar reperele mari şi intangibile (deocamdată) să traseze firav apartenența la o lume şi nu la o nebunie. Dar nu cred că e departe timpul când stânga, dreapta, sus, jos, cald, rece, alb negru, vor fi spulberate în numele libertății.

Sau sunt deja.