Munţi de nisip

 

Unii se întorc în trecut să-şi aline răni mai vechi.

Doar că

Alergarea înapoi poate răni mai mult.

Cerul nu se întoarce odată cu noi,

E ca şi cum ar ploua spre cer.

 

Călătoriile în timp

Ard coji din prezent, transformă timpul în scrum.

Practic, Dumnezeu ne fumează destinele

Şi lasă scrum de timp

Pe tâmplele noastre.

Trăieşti câtă vreme visezi.

Eu prefer să mă duc în viitor

Într-un timp când ţigara încă nu e înfăşurată.

Nu e fumată,

Nu e dorită.

Mă văd departe,

Călărind munţi de foc.

Munţi deja escaladaţi.

Munţi de nisip.

Munţi de mlaştină

Şi noroi alb.

 

Mă văd acolo, mă simt acolo.

Nu mai am nevoie de prezent.

Viitorul îmi hrăneşte prezentul,

Iar trecutul a murit demult,

Deşi horcăie

Între rândurile acestea,

Stoarse dintre vise şi visuri .

Prezentul îmi consumă toate speranţele

Pe care le cumpărasem la suprapreţ.

 

Nu urăsc pe nimeni

Şi vreau să cred în munţii aceia, de nisip.

Vreau să merg acolo

Unde n-am să ajung niciodată.