Se spune că odat` un iepuraş naiv
Mergând prin viaţă-n drumuri şi
cărări
Trăindu-şi viaţa între mări şi ţări
S-a rătăcit pe scări
Fără motiv.
La umbră şi-a dorit, ori un tufiş
De soare arzător şi ascuţit.
Să îşi ferească suflul obosit
Tot căuta, dar n-a găsit
`Scunziş.
A apărut deodată un copac ceresc
Un pom cu umbră din lumină
Spre el s-a dus privirea lină
Spunând cu inima senină:
Sosesc!
A mers către copac încet, greoi
Pe drum cu gropi, uşor, puţin,
Înaintând gingaş şi lin.
Când a ajuns deja-i prea plin
Noroi!
Deşi la umbră, a strigat protest
Vreau bine fără rău – spunea.
Deşi era acolo tot striga
Vreau numai bine-n viaţa mea.
Contest!
Timid, viaţa spune: e-un concert
Cu sunete stridente dintre clape
Cu stele-ndepărtate sau aproape.
Dar el declamă dintre pleoape:
Nu iert!
Morala se insinueaz-uşor, ncet:
Ca un refren sculptat în gheaţă
Nu judeca un rău din faţă.
Urcuşul şi căderea sunt în viaţă
La pachet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu