Toamna deschide porțile-vânt,
Cerul coboară sub pași inocent.
Norii tresaltă cu sfârc- indecent
Şi simt revenirea de frunze şi cânt.
Mâinile mele se-mpreună cu zarea,
Sufletul meu povestește făclii.
Soarele vine iar în fâșii
Cu-apusul stingher luminând resemnarea.
A plecat căldura - picături de cui,
Răcoarea e rege, iar ploaia-i-în gând.
Privirea se-așează pe-un deget plăpând
Mi-e atât de bine, emoții-s hai-hui.
E-un fel de ninsoare, un strop de-anotimp,
Melancolia, versul ori nostalgia put.
Plouă pe bune…, şi n-am nici un scut.
Să fie toamnă și ploi
RăspundețiȘtergereSă fie belșug pentru noi...