Cerșire de iarnă

Sfârşit de toamnă, albastră de frig,

Între frunze nu-i nici un ecart.

Gene din frunze strigă şi-mpart

Cerşire de iarnă,

Potop de cerşire şi nu-i nici un dig…

Toamna sunt eu în fiece clipă,

Gerul mă cheamă, îşi strigă sosirea.

Sfioase - frunzele nu-şi trădează firea,

Cerşire de iarnă

Cu gândul la tată, din nou se-nfiripă.

Negociem timpul care-a mai rămas.

Contractele, însă, se măsoară-n ploi…

Nu-mi ajung crengile, nici copacii goi.

Cerşire de iarnă -

Purtare de vină la fiecare pas.

Cerşire de iarnă, povară răcoare,

Toamna îşi luptă fiecare ceas…

Din tot ce-am promis, atât a rămas:

Plecare de toamnă…

Cerşire de iarnă… magică… mare!
                                     
                                               - 2012 -