Furia florilor

Singura lună de primăvară pe care o accept e aprilie. În martie mă dor toate oasele și carnea pe mine, iar în mai e prea cald. Aprilie, însă, e vremea perfectă pentru a visa, pentru a te bucura, pentru a aprinde bricheta timpului. În aprilie se dezlănțuie furia florilor, nevoia de trandafiri, iar fiecare ploaie deschide patimile închise de frigul iernii.

Știu că e aprilie după mirosul luminii la amiază, după vioiciunea nopților, după zâmbet, după mov.

În martie e încă iarnă, iar în mai vara e deja sosită, așa că toată primăvara, cu magia și parfumul ei se înghesuie într-un aprilie aproape neîncăpător. Cum să aibă loc în așa de puțin timp revărsarea răcorii din zori, timiditatea soarelui rușinos, ascunzându-se mereu după nori sau adierea blândă ce se ghicește seara, între florile copacilor?

Alo, mai ești la telefon?