- Cetăţile dacice din munţii Orăştiei

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) este una din cele 19 agenţii specializate în cadrul sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite. Organizaţia a fost înfiinţată cu scopul de a promova colaborarea între naţiuni prin educaţie, ştiinţă, cultură, comunicare şi informare.  Unul dintre obiectivele ei este acela de a identifica si proteja, in lumea intreaga, monumentele culturale si naturale care merita sa fie recunoscute ca fiind parte a patrimoniului comun al umanitatii. Astfel, în 1972 a aprobat un plan de protejare a bunurilor culturale și naturale din lume, prin Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural. De atunci s-a creat şi extins patrimoniul UNESCO, în care au fost incluse bunuri şi locuri din mai multe ţări pentru semnificaţia lor cultural-istorică, pentru valoarea lor excepţională.

    Printre siturile româneşti incluse în această listă se numără  şi Fortăreţele dacice din Munţii Orăştiei. Acestea au reprezentat nucleul statului dac din perioada domniei lui Burebista, pînă la Decebal, şi erau un complex de cetăţi şi aşezări dacice special create şi amplasate pentru a forma un sistem defensiv foarte puternic. Construite în stilul murus dacicus, cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei din România au fost ridicate între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr. pentru apărare și protecție contra cuceririi romane. Cele șase fortărețe - Sarmizegetusa Regia,  Piatra Roșie, Costești - Blidaru, Costești - Cetățuie, Căpâlna și Bănița au format sistemul defensiv al lui Decebal.  Aceste cetăţi au fost cea mai înaltă expresie a dezvoltării culturii materiale daco-getice din acea perioadă, iar modul în care au fost ridicate încă nu este bine cunoscut nici la acest moment. Ruinele rămase sunt dupa mii de ani tot impunatoare şi transmit sau creează legende. 

    Programul turistic propus are ca tematică vizitarea acestor şase cetăţi dacice. Turul se adresează turiştilor interesaţi de cultură şi istorie, dar nu numai. Traseul oferă deopotrivă peisaje minunate din Transilvania, iar la aceste obiective, pentru amatorii de shoping se adaugă un tur pietonal şi o sesiune de cumpărături la Sibiu. Pentru cei care vor fi însoţiţi de copii, sau cei care se simt copii, am pregătit o vizită la muzeul trenuleţelor Valentin Banciu din oraşul Hunedoara, aflat în traseul nostru. De asemenea, la Sibiel vom vizita muzeul de icoane pe sticlă Preot Zosim Oancea, care găzduiește cea mai mare expoziție de icoane pe sticlă din Transilvania, iar la Petroşani vom vizita spectaculoasa Peşteră a Bolii.

Să mergem!

         Traseul complet este următorul:

         Bucureşti – Piteşti – Novaci – Valea Jiului – Petroşani – Cetatea Băniţa – Cetatea Piatra Roşie – Hunedoara – Sarmizegetusa Regia – Costeşti Cetăţuie şi Costeşti Blidaru – Orăştie – Cetatea Căpâlna – Sibiel – Sibiu – Braşov – Bucureşti.

Durata excursiei este de 3 zile, 2 nopţi de cazare cu demipensiune. În total, vom parcurge aproximativ 1000 km. Cazările vor fi la Hunedoara  şi Sibiel, în Mărginimea Sibiului, în pensiuni de 3 stele, care vor avea micul dejun inclus. Ne vom reface puterile luând prânzul pe drum la Petroşani şi Orăştie, iar cinele vor fi la restaurantele hotelurilor unde ne vom caza (Hotel Rusca – Hunedoara şi Pensiunea Sibiel – Sibiel).

În continuare, voi prezenta programul aventurii noastre pe cele trei zile detaliat, voi oferi câteva informaţii despre fiecare obiectiv vizitat în parte şi voi face o estimare a costurilor, pentru a întocmi o ofertă de preţ.

Ziua I

Întâlnire la ora 05.30 la autocar, la baza Dealului Mitropoliei.

Observaţie: Traseul urmat pentru vizitarea acestor cetăţi dacice merge şi pe cărări de munte, aşa că este recomandat să aveţi încălţăminte adecvată, bocanci sau încălţări care să vă protejeze glezna.

Plecare la ora 06.00 pe traseul Bucureşti – Piteşti – Valea Jiului - Cetatea Băniţa (vizită) – Peştera Bolii (vizită). Vom lua masa de prânz la Petroşani în jurul orei 14.00, apoi ne vom îndrepta spre Cetatea Piatra Roşie (vizită). De aici ne îndreptăm spre Hunedoara, unde vom putea face un tur pietonal, apoi ne vom caza şi vom lua cina.

Ziua II 

După micul dejun mergem să vizităm muzeul trenuleţelor Valentin Banciu. Opţional, putem vizita Castelul Corvinilor, dar în jurul orelor 10.00 ne îndreptăm spre Sarmizegetusa Regia (vizită). De aici, ne întoarcem pentru a descoperi cetăţile de la Costeşti Cetăţuie şi Costeşti Blidari. În jurul orelor 14.00 vom fi la Orăştie pentru masa de prânz. După ce am mâncat ne îndreptăm spre Cetatea Căpâlna (vizită), iar spre seară ajungem pentru cazare şi cină în Mărginimea Sibiului, la Sibiel.

Ziua III

Imediat după masa de dimineaţă vom merge să vedem frumosul muzeu al icoanelor pe sticlă din Sibiel, apoi ne îndreptăm în grabă spre Sibiu, unde vom ajunge în jurul orelor 10.30 – 11.00. Până la ora 15.30, când ne întâlnim la autocar, vom avea timp să descoperim frumosul oraş. Vom face un tur pietonal prin Piaţa Mare şi Piaţa Mică până la podul minciunilor şi Muzeul Brukenthal, doamnele vor merge la shopping, apoi vom putea sta la masă în centru pentru a savura aerul boem al fostei capitale culturale europene. Venim la Bucureşti pe un traseu prin Făgăraş şi Braşov, pentru a ne bucura privirile şi cu munţii de pe Valea Prahovei. Funcţie de trafic, ajungem înapoi sănătoşi şi bucuroşi de cele văzute în jurul orei 21.00

Nu uitaţi să vă luaţi aparatele de fotografiat!

În continuare, voi oferi câteva informaţii utile şi interesante totodată, despre fiecare obiectiv pe care îl vom vizita.

Cetăţile dacice

Cetatea Băniţa

Cetatea Banita se gaseste pe teritoriul administrativ al comunei Banita pe drumul national DN66 ce leaga Valea Jiului de Tara Hategului, in apropierea orasului Petrosani.  Este mentionata in scrierile istoricului roman Tacitus (55-120 d. Hr), fiind numita”Castella Rupibus” datorita pozitionarii acesteia la o altitudine de 1000 m pe o stanca de calcar cu inaltimea de la baza de 146 m. Aceasta stanca este inconjurata pe 3 laturi de pereti de stanca abrupti ce pot fi urcati de catre alpinisti si cei care practica acest sport. Săpăturile efectuate aici în anii 1960-1961 au scos la iveală zidul de apărare al cetăţii construit din blocuri de piatră fasonată în tehnica dacică binecunoscută şi trei terase amenajate special şi întărite cu ziduri de piatră. În interiorul cetăţii au fost descoperite urmele unui sanctuar dacic cu romburi de piatră de genul celor cunoscuţi la Sarmizegetusa, temelii sau conturul unor construcţii de lemn, un turn de veghe construit din chirpici şi lemn, care înlesnea o observaţie satisfăcătoare a zonei, o platformă de luptă. Sarcina cetății era de a bloca accesul spre Sarmizegetusa Regia, dinspre sud. Au fost descoperite două ziduri, în stil murus dacicus, de mari dimensiuni.

    Latura nordica este accesibila si turistului de rand, dar necesita o buna pregatire fizica. Accesul se face dinspre calea ferata Petrosani – Banita – Deva pe o poteca plina de balarii si nemarcata. Dintre cele 6 cetati, cetatea Banita este singura care nu poate fi vizitata in conditii de siguranta, nefiind accesibila.  In acest sens exista un proiect de introducere in circuitul turistic cu amenajarea unui traseu pietonal. Din drumul national DN66 se zareste stanca pe care este situata cetatea, iar in varful stancii este arborat in bataia vantului drapelul Romaniei.  Cu exceptia Sarmizegetusei, şi celelalte cetati sunt foarte putin amenajate, explorate si puse in valoare, din păcate. Totuşi, este o onoare sa mergi sa iti cunosti istoria, sa calci pamantul peste care au trecut stramosii nostri, stramosi care s-au luptat pentu neatarnarea tarii si din al caror sange ne tragem.

         Cetatea Piatra Roşie

    Se află în localitatea Luncani, unde drumul nu este asfaltat, dar este pietruit fiind un drum de macadan pe care se poate merge cu orice masina. Urmarind indicatoarele lasam pe stanga pensiunea si pastravaria Piatra Rosie, iar la 200 metri de pensiune vom opri autocarul pe marginea drumului, apoi vom urma indicatorul spre Cetate.

    Traseul incepe de la indicatorul spre cetate, indicator pe care sunt trecuti 2 km pana la cetate, dar de fapt este ceva mai mult. Masina se poate lasa la intrarea pe traseu, sau 2 km mai sus unde drumul coteste la stanga si se gaseste o banca pentru odihna calatorilor. De la bancuta se continua drumul forestier in urcus, intalnind pe partea stanga un izvor de apa unde ne putem potoli setea si vom ajunge la o rascruse de drumuri. In fata noastra vom zari o poiana cu pomi fructiferi pe unde o vom lua, iar la dreapta se vor vedea cele cateva case ale satului Alunu, cu o populatie de aproximativ 20 locuitori, Trecem prin poiana cu pomi,  intalnim o poarta de lemn inchisa cu zavor pe care o deschidem si continuam drumul pana la panoul informativ despre cetate. De la indicator un urcus abrupt ne duce in varful muntelui la cetate pe un drum pavat cu pietre.

    Cetatea dacica de la Luncani – Piatra Rosie a fost construita la sfarsitul secolului I i. Hr pe culmea submontana Piatra Rosie la o altitudine de 825 m in Muntii Orastiei pe teritoriul actual al comunei Bosorod. Rolul ei a fost de a apara capitala Daciei de la Sarmizegetusa Regia  dinspre partea de vest, barand inaintarea armatelor dusmane dinspre Valea raului Strei. Cetatea a fost distrusa in anul 106 d. Hr. Astazi au mai ramas putine ruine ale cetatii la vedere.

    „Cetatea ridicata din piatra de forma patrulatera cu laturile de 102 x 45 m”, are 4 turnuri, dispuse pe colturi, iar al cincilea pe mijlocul laturii rasaritene. In interiorul incintei se afla o constructie de lemn ale carei baze de piatra s-au pastrat in intregime. 

In afara incintei se observa urmele unui sanctuar, format din aliniamente de baze de coloane din piatra. Pe partea estica a dealului, o a doua incinta cu zidurile ridicate din piatra de stanca si palisada, se sprijinea cu o latura pe fortificatia de pe culme, avand in interior un drum pavat de piatra. Pe drumul de acces spre cetate erau plasate trei turnuri de paza” (panou informativ cetate)

Cetatea este alcătuită din două incinte fortificate, cu o suprafață însumată de 1,2 ha, construite în etape diferite, și a fost probabil sediul unor personaje de rang înalt. Numeroase terase antropice cu urme de locuire segmentează coasta estică și cea nordică a dealului, dar și dealurile din împrejurimi, demonstrând o intensă locuire a zonei în Antichitate.

Primele atestări ale ruinelor de la Piatra Roșie datează de la începutul sec. al XIX-lea, iar cercetările arheologice s-au concentrat într-o singură campanie de amploare, în cursul anului 1949. Deși pe atunci se considera că cetatea a fost cercetată exhaustiv, astăzi reluarea săpăturilor ar aduce o mulțime de lucruri noi și ar lămuri multe aspecte rămase neclare. O scurtă campanie desfășurată în anul 2004 a anunțat reluarea cercetărilor. Istoria cetății se întinde pe un secol și jumătate, de la fondarea ei - probabil sub Burebista - până la sfârșitul regatului dac. Cetatea a căzut în mâinile romanilor ce se îndreptau spre Sarmizegetusa Regia venind dinspre Valea Streiului. Clădirile au fost incendiate, zidurile doborâte, iar cetatea a rămas pradă uitării veacurilor. Câteva urme sporadice arată că, la începutul mileniului următor, cetatea va fi fost folosită ca adăpost, în circumstanțe încă nelămurite. 

Starea de conservare a cetății este precară, iar turistul nu va găsi aici vestigii la fel de impresionate precum cele de la celelalte cetăți dacice din Munții Orăștiei. Totuși, la Piatra Roșie se pot vedea lucruri deosebite, cum este monumentalul drum pavat, în trepte, ce străbate pădurea. Însăși amplasarea cetății, pe un vârf stâncos greu de cucerit, face din aceasta un obiectiv turistic fascinant, iar priveliștea văii, ce se deschide de pe colțul de stâncă din marginea platoului, este una dintre cele mai spectaculoase din întreaga zonă.

    Cetatea cu ruinele și povestea sa, peisajul fermecător, împrejurimile pline de istorie și tradiții - toate pot constitui argumente pentru o vizită la Piatra Roșie.

Sarmizegetusa Regia

    Cetatea fost capitala primului stat centralizat dac creat de Burebista in anul 82 i. Hr. Asezarea sa geografica in mijlocul Muntilor Sureanu, incadrarea intre lanturile muntoase de jur imprejur: Lotru, Candrel, Sureanu-Sebes la nord si Capatanii, Parang, Vulcan, Godeanu , Tarcu la sud, numeroasele cetati de aparare din jurul ei, au facut ca Sarmizegetusa Regia sa fie o fortareata greu de cucerit.

Accesul cel mai facil se face dinspre Orăştie spre Costesti, unde se ajunge la Centrul de Informare Turistica. De la centrul de informare turistica la stanga se desprind  2 drumuri prin padure care duc la cetatile dacice Blidaru si Costesti. Pentru Sarmizegetusa se merge inainte prin localitaea Gradistea de Munte si Parcul Natural Gradistea Muncelului-Cioclovina 16 km unde vom poposi in parcarea amenajata. De acolo se urca pe un drum pietruit pret de 2 km pana la situl arheologic Sarmizegetusa Regia.

    „Cea mai mare asezare din Dacia preromana, Sarmizegetusa Regia, era compusa din 3 parti cu functii distincte : asezarea civila amplasata pe pantele dealului, fortificatia situata in zona cea mai inalta 1000 m si zona sacra. Intreaga aglomerare de locuire se intindea pe cativa kilometri, pe pantele de sud si de este ale inaltimii. In secolul I i. Hr. a fost un loc sfant, asa cum o dovedeste prezenta unor constructii religioase din zona sacra. Pe parcurs (dupa jumatatea secolului I i. Hr) bogatia in minereu de fier si dezvoltarea centrului ceremonial si de cult au dus la aparitia unei asezari cu o economie infloritoare. Valorificarea resurselor de fier a facut ca Sarmizegetusa sa devina in secolul I d. Hr., unul din cele mai importante centre siderurgice din Europa. Templele, locuintele, atelierele, hambarele, instalatiile de captare a apei, obiectele descoperite arata un standard de viata ridicat. Alaturi de celelalte fortificatii si asezari din regiune, ea a fost centrul Regatului dacic, cucerit de imparatul Traian in anul 106 d. Hr.” (panou informativ).

    In cartea „AURUL SI ARGINTUL ANTIC AL ROMANIEI „ editata de Muzeul National de Istorie a Romaniei, carte aparuta la Ed. Conphys, 2014 gasim descrieri si poze ale lucrarilor de aur descoperite si in interiorul sit-urilor arheologice dacice.„Arheologia a scos la lumina in ultimele decenii dovezi despre modul in care peisajul muntos a fost amenajat, cu eforturi remarcabile, pentru a organiza locuirea : recentele cercetari au evidentiat existenta a peste 260 de terase artificiale intinse pe pantele dealului, pe o distanta de mai mult de 4,5 km. Locul central, din punct de vedere topografic si simbolic, il ocupa fortificatia propriu zisa si Zona Sacra. In jurul acestora, pe pantele de sud si de est, s-au dezvoltat cartierele lucuirii civile…Orasul antic este departe de a fi cunoscut in detaliu si in intreaga lui complexitate. Zona lui a fost puternic afectata de urmarile cuceririi romane din 106 d. Hr si de cautatorii de comori din toate timpurile”

Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 mp. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular.  Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcției lui. Deoarece zidul care îngrădește o suprafață de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălțimii, cetatea are o configurație mai neobișnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafață de 3 km, o întinsă așezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme și mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se știe dacă erau șapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost distruse de romani în timpul ostilităților și nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Se remarcă și pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme și dimensiuni diferite. Ies în evidență un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul „KOSON”.

Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea un standard înalt de viață.

    Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei împăratului Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo și au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o distanță de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împăratul Hadrian, voia ca noua capitală construită de Traian să fie percepută ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a și adăugat numele de Sarmizegetusa. Astăzi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află localitatea Sarmizegetusa, din județul Hunedoara.

Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripțiile antice și la autorii antici (până în sec. al VII-lea) și în alte variante (cu inscripționare în elină și latină): Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmizge, (colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz, Sarmazege, Sarmizege[7] etc. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă și latină.

         Costeşti Cetăţuie

Cetatea se găsește lângă satul Costești, comuna Orăștioara de Sus din județul Hunedoara. Cetățuia Costești este situată pe valea Apei Grădiștei. Platoul superior al dealului unde este așezată cetatea are 514 m altitudine. Numele din vechime nu este cunoscut. Era o cetate puternică ce avea caracter defensiv, ea avea la bază o mare așezare civilă și era reședința obișnuită a regilor daci transilvăneni. Un alt rol al ei era acela de a apăra drumul spre cetatea Sarmizegetusa Regia. De la centrul de informare turistica Costeşti se trece raul Gradistea si se merge la dreapta pe langa raul dupa indicatorul crucea galbena.

         Cetatea Costesti se afla situata pe dealul numit „Cetatuia” si a fost una din cele mai importante cetati dacice dinainte de cucerirea romana. Sistemul de aparare al cetatii se baza pe succesinea a celor 3 tipuri de fortificatii : valul de pamant, zidul cetatii gros de 3 m inconjurat de bastioane si o dubla palisada. Cetatea a fost resedinta regatului dac in timpul domiei lui Burebista. In urma raboaielor din 101-102 d. Hr este distrusa de romani, iar mai apoi este recontruita de catre daci. In anul 106 d. Hr cetatea este distrusa definitiv de catre armatele romane. 

          Valul de pământ nu se închidea complet deoarece în dreptul porții capetele sale se petreceau unul peste altul formând o intrare „în clește”, acest tip de intrare expunea flancurile atacatorilor. Zidul nu înconjura complet dealul, el a fost construit doar în părțile în care panta era lină deoarece accesul era mai ușor. Zidul era inspirat de construcțiile elenistice analoge iar tehnica de construcție a fost adaptată de daci la condițiile specifice ale Munților Orăștiei. Acest tip de zid a fost botezat de specialiști murus Dacicus (zidul dacic).Zidul avea cel puțin 3–4 m înălțime, era gros de 3 metri, avea două fețe, una exterioară și una interioară, și era format din blocuri din calcar conchilic, blocurile erau tăiate regulat. Aceste blocuri aveau dimensini variabile: 60–80 cm lungime, 40–60 cm înălțime și 30–40 cm grosime. Între cele două fețe ale zidului se așeza o umplutură de pământ, pietre neprelucrate, etc. Nu se folosea mortar la aceste tipuri de ziduri de acea pentru a nu se prăbuși cele două fețe, constructorii daci au tăiat în partea superioară a blocurilor jgheaburi care erau în formă de coadă de rândunică (mai largi spre exterior și mai înguste pe interior). În jgheaburile a două blocuri care erau așezate față în față era pusă o bârnă din lemn, care era lungă cât lățimea zidului și avea capetele tăiate la fel. După ce erau așezate aceste bârne era aruncată umplutura. Chiar dacă bârnele putrezeau pământul era suficient de tasat pentru ca zidul să nu se prăbușească.         Pe coama zidului erau așezate trunchiuri groase de copac care erau despicate în lungime. Aceste trunchiuri erau înclinate spre exterior pentru ca apa de ploaie să se scurgă, și erau acoperite cu pământ bătut pentru a nu putea fi incendiate. 

Cetatea mai era protejată și de alte sisteme defensive, care erau fortificații mai mici. Un puternic bastion era pe drumul care urca în vechime la cetate, un alt turn izolat se afla în spatele valului și era în prelungirea zidului din incintă.

În anul 106 a fost distrusă de romani şi nu a mai fost niciodată reconstruită.

         Costeşti Blidaru

De la centrul de informare turistica Costeşti se trece  si se merge la stânga prin pădure dupa indicatorul . Situată pe culmea Blidarului (750 m), este cel mai puternic complex fortificat din această zonă, fiind întins pe un platou de aproape 6000 mp. Străjuind malul stâng al apei Grădiștei, la fel ca și cetatea Costești, fortificația de la Blidaru cuprinde de fapt două incinte, unite între ele, având împreună șase turnuri puternice. Prima cetate, ce ocupă platoul superior al dealului, are o formă trapezoidală, fiind prevăzută cu patru turnuri exterioare, plasate pe colțuri. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonică militară, intrarea se făcea prin turnul I, astfel conceput încât să împiedice desfășurarea forțelor inamicului, silindu-l să cotească spre dreapta și să-și expună flancul loviturilor. În interior se păstrează urmele unui turn-locuință. 

Spre vest de prima cetate a fost construită apoi cetatea a doua, având forma pentagonală.  Latura de N a celei de a doua cetăţi este dublată de un alt zid din pietre obişnuite, nefasonate, între cele două construcţii obţinându-se un fel de încăperi, parterul acestora fiind utilizat drept depozit, iar partea superioară ca platformă de luptă. În zidurile acestei a doua părţi sunt cuprinse şi două turnuri unul dintre ele fiind contemporan cu prima cetate. În cuprinsul celor două turnuri s-au descoperit mai multe vase mari de provizii.

         Cetatea Căpâlna

Accesul se face din orasul Sebes, se merge pe DN67C (Soseaua Transalpina) prin localitatile Petresti, Sebesel, Sasciori pentru ca in satul Capalna, dupa trecerea podului peste raul Sebes vom intalni spre dreapta indicatorul cu Cetatea Capalna – 2 km.

Cetatea dacica este situata pe dealul numit “Cetate” la o altitudine de 610 m si are forma ovala cu un perimetru al zidurilor de 216 m si o grosime de 3-4 metri. Fortareata a fost construita in a doua jumatatea secolului I i. Hr. Cetatea a fost sediul unui nobil dac care facea parte din suita regala a regilor daci si s-a constituit ca un important centru de aparare al Sarmizegetusei. Cetatea de la Caplna este distrusa in timpul celui de-al doilea razboi romano dacic.

    Cetatea avea rolul de a bara accesul pe drumul care pornea din localitatea Polovragi, strabatand muntele prin Pasul Urdele si  cobora in Valea Somesului (drum cunoscut ca Transalpina, drum pe care au luat-o o parte din aramtele romane in inaintarea spre capitala statului dacic Sarmizegetusa Regia). 

    „Pe traiectul zidului de incinta ce porneste de la colturile turnului locuintelor se pastreaza doua constructii pe latura N-V : poarta cu turn interior si apoi (in zona nordica) o intrare secundara alcatuita din 2 ziduri paralele, perpendiculare pe incinta. Inventarul arheologic scos la iveala se poate vedea la Muzeul National al Unirii din orasul Alba Iulia si la Muzeul Ion Raica din Sebes”. (informatie provenita de pe panoul informativ de la cetate).

Din parcarea de pe marginea soselei si se urmeaza indicatorul cruce rosie, unde dupa 2 km de drum ajungem la cetate. Drumul este foarte frumos trecand printre casele risipite ale satului si printre dealuri, fanete si plantatii de pomi fructiferi. Pe masura ce urci panta domoala ai privelisti minunate asupra dealurilor de jur imprejur si ale soselei. Drumul dureaza in jur de 40 de minute. Dupa 10 minute de mers drumul se infunda si ocoteste spre stanga alternand cu cateva suisuri si coborasuri pana ajungem intr-un loc unde un mic parau numit paraul Gargalaului intalneste poteca. Drumul continua in urcus pieptis, apoi dupa o succesiune de curbe se ajunge in varf unde zarim o banca construita din trunchiuri de mesteacan si intlnim panoul informativ despre Cetatea dacica de la Capalna.

         Alte obiective care se vor vizita pe traseu

         Peştera Bolii

    Este o străpungere naturală accesibilă pe toata lungimea ei, una din puținele peșteri de acest fel din țară. Peștera este situată în partea de nord orașului Petroșani, la 6km de acesta, pe drumul ce leagă Valea Jiului de Țara Hațegului, în locul unde se întâlnesc Munții Retezatului cu cei ai Sebeșului. Numele peșterii vine probabil de la familia Bolia care a avut încă din secolul XV-lea proprietăți de pământ și păduri în zonă. Prin anii ´60 peștera a fost amenajată cu poduri de trecere peste pârâu dar ele au fost distruse în timp. Peștera a fost abandonată până de curând când speologii locali de la Asociația PETRO-AQUA, au trecut la reamenajare. Au fost montate podețe care ușurează parcurgerea întregului gol subteran fără pericol.

            Muzeul trenuleţelor Valentin Banciu din Hunedoara

Muzeul Trenulețelor oferă vizitatorilor o lume complexă în miniatură, organizată în patru anotimpuri (și nu numai) cu garnituri de tren, locomotive, mașini, elemente din natură, oameni – toate expuse într-un decor de poveste. Există reproduceri până la cele mai mici detalii – peroane cu călători, tuneluri, oameni stând la soare pe o pajiște sau surprinși în cele mai cotidiene activități. Putem vedea chiar și miniaturile Castelului Corvinilor, traseul mocăniței și un traseu de telegondolă, totul aranjat cu măiestrie și minuțiozitate.

Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea din Sibiel

Muzeul Pr. Zosim Oancea din Sibiel gǎzduieşte cea mai mare expoziţie de icoane pe sticlǎ din Transilvania existentǎ astǎzi, o splendoare de creativitate artisticǎ de inspiraţie religioasǎ nǎscutǎ din bogǎţia tradiţiei creştine ortodoxe şi din fantezia pictorilor ţǎrani români. Constituitǎ cu începere din anul 1969, operǎ a pǎrintelui Zosim Oancea şi a comunitǎţii din Sibiel, bucurându-se şi de susţinerea unor instituţii şi donatori privaţi români şi strǎini, colecţia acestui muzeu prezintǎ, prin cele 600 de exponate, principalele tipuri de icoane pe sticlǎ, împreunǎ cu opere ale câtorva dintre cei mai importanţi pictori de icoane.