Acum aproape un an şi jumătate lansam la Librăria Mihai Eminescu
o plachetă de gânduri, versuri şi eseuri. Cu această ocazie, am ținut un
mic discurs la începutul evenimentului, al cărui text l-am găsit recent, în
arhiva calculatorului. Mărturisesc că recitindu-l, am fost cuprins de
emoție şi am simțit nevoia să împărtășesc, aducând aici textul
rostirii mele de atunci. Mulțumesc încă o dată, celor care au fost
prezenți, care au apreciat emoția, poezia şi gândul bun. Vă ofer în cele ce
urmează textul discursului:
Bună dimineața şi bine ați venit, dragii mei!
Mărturisesc că sunt
emoționat – cine n-ar fi? – dar în egală măsură sunt fericit că am reușit să ne
adunăm cu toții aici, într-un spațiu cald şi primitor, inspiraţional, printre
cărți şi emoții, pentru a sublinia liricul, ideea de poezie, de simţire, de trăire
pozitivă. În această cheie văd eu acest eveniment, şi sper că nu greșesc când
spun că sunt bucuros pentru performanta de a ne întâlni atât de numeroși oameni
în jurul sensibilității, a muzicii sufletului şi nu în spatele unui eveniment
trist. Mulțumesc că ați venit!
Unii dintre dumneavoastră
aţi fost şi la prima mea carte, lansată la distanță de aproape 2 ani şi mai
bine de 50 kg... ! Evenimentul s-a făcut la Hotelul Silva din Bușteni, am
lansat atunci „Silva - lacrimă şi jar” , un roman de dragoste, ce cuprinde şi
unele date autobiografice. Au fost clipe minunate, ce m-au încărcat cu energie
în timp, pentru a putea veni azi în fata dumneavoastră cu acest nou volum,
intitulat „Secunda de grație”. Este o plachetă ce cuprinde 3 secțiuni, 3
subtitluri: gânduri, versuri, eseuri. Din capul locului vă spun, şi am mai spus
asta: nu sunt poet, eu doar scriu ce simt... Textele îmi sunt însoțite pe
alocuri de ilustrațiile inspirate ale fiului meu, Răzvan-Adrian, de care sunt
foarte mândru, şi pe care îl felicit pentru modul în care a reușit să realizeze
dialogul dintre ideile ce circulă printre rânduri şi spiritul acelor desene,
pline de tâlc şi consistență, de nerv, dăruire şi talent. Să-l susținem, să-l
aplaudăm pe tânărul creator, aflat aici, lângă mine, pentru inspirație, pentru
energie și - de ce nu, pentru look-ul său de invidiat la care a ajuns prin
ambiție, forță, perseverență. Bravo!
Să revenim la carte şi aș
vrea acum să aduc un cuvânt de mulțumire editurii Smart Publishing, care a scos
lucrarea în condiții excepționale, aș zice, doamnei Delia Petrescu, în special.
De asemenea, domnului Mihail Soare, care a scris prefața cărții ce se lansează
azi. Mihail Soare este un poet, prozator şi publicist român, cu numeroase cărți
publicate, apariții în reviste literare tipărite, prezențe în antologii sau
referințe critice, câștigător al unor concursuri literare. Este un nume
important în peisajul literar contemporan, iar aprecierile dumnealui reușesc să
mă „fotografieze” destul de subtil, „blitz”-ul acestor fotografii putând să-mi arate şi ce urmează, care este
următorul pas pe care aş putea să-l fac pe tărâmul pe care m-am aventurat.
Mulțumire şi respect!
Așadar, la fel ca vărul
meu, Viorel Gongu, după ce am debutat cu roman, am continuat cu poezie. Dacă
tot suntem la capitolul mulțumiri, el este cel care m-a „lansat la apă” în
martie 2017, el mi-a scris prefața la volumul de debut şi care m-a susținut
atunci. Aveam în acele momente niște emoții îngrozitoare, abia puteam vorbi.
Ceea ce n-am povestit până acum nimănui este că în dimineața imediat următoare
lansării de la Bușteni, Viorel m-a sunat şi m-a întrebat: ce faci, te-ai apucat
de treabă? La ce te referi? am întrebat. Păi la următoarea carte! Trebuie să
existe următoarea carte! Mulțumesc, Viorel Gongu!
Nu există o ordine
prioritară a celor cărora le mulțumesc. Aceștia sunt cei din familia mea,
începând cu soția, Gabriela, băiatul meu, Răzvan-Adrian, ori fratele meu Florin
Gongu - şi el scriitor de articole de o viață, sau verișorul Dan Niculescu, un
om sensibil, un om deosebit, cu care am avut întotdeauna o comunicare foarte
profundă. Ori dacă vorbim de cei din sală -
vechi prieteni, foști colegi de serviciu, cunoștințe, cu toții oameni
frumoși care au venit să susțină altceva decât gerul şi încrâncenarea, dovedind
că aşa cum am mai tot spus şi scris: suntem rezultatul propriilor alegeri, avem
libertatea să fim fericiți, să fim buni, sau, precum spune filosoful grec
Epictet în motto-ul cuvântului meu înainte: „Fericirea ta este darul voinței
tale”.
Despre plachetă, câteva
cuvinte: textele sunt aduse de pe blogul meu, intitulat chiar „Secunda de
grație”, dar sunt şi scrieri mai vechi sau mai noi, depozitate în sertar. Unele
din versuri sau eseuri au mai fost publicate de-a lungul timpului în unele
reviste, publicații sau antologii. Sub titulatura „Gânduri” am așezat mici
pastile, sunt puncte de vedere personale, abordări subiective fără pretenția
deținerii adevărului absolut. Toate aceste texte, însă, conțin parte din
sufletul meu, din simțirea mea, mai demult sau mai recent. Vă invit să vă
bucurați, să primiți gând bun şi căldură, reflexie, dor de romantism, patimă
îmblânzită şi soare. Sub titlurile „Versuri” şi „Eseuri” am așezat cele mai
potrivite poezii şi poeme în proză pentru a fi publicate, scrise de-a lungul
timpului. Vă mărturisesc că versurile, eseurile, toate aceste atingeri lirice –
mai mult sau mai puțin inspirate, rămâne la latitudinea dumneavoastră să
apreciați, reprezintă multe din stările mele, atunci când în viață s-au
petrecut lucruri solicitante. Trebuie să subliniez, deși este bine știut, că
cea mai mare inspirație o primești pe fondul durerii, în timpul disperărilor,
printre lacrimi. Sigur – ăsta nu este un îndemn la a căuta nefericirea, dar
este un fel de a face din lucrurile neplăcute care ni se întâmplă un pretext de
a recupera emoții ce altfel probabil nu s-ar naște. Emil Cioran scria în „Pe
culmile disperării” (1934): ): ): ):
„Este de o mie de ori mai multă complexitate într-o disperare absolută, decât
într-o bucurie absolută.” Recuperarea înălțimilor sufletului ce apar în momente
de cumpănă – fie şi fericite (fericirea pare sau este cel puțin la fel de greu
de gestionat ca şi nefericirea, în opinia mea), așadar recuperarea acestor
senzații, încercarea de împărtășire, de limpezire a minții și spiritului sunt
lucrurile care m-au animat şi mă animă în întreprinderea mea.
O să invit şi pe Adrian
să spună câteva cuvinte, despre cum se simte în această zi, despre desenele
lui, despre textele mele. Poate să şi recite din carte ceva ce i-a plăcut mai
mult. Totodată, poate împărtăși oricine va avea dorința, inspirația, emoția să
o facă.
Mulțumesc şi vă invit să
cumpărați cartea din librărie. Vă voi oferi celor care veți dori şi un gând
scris. Apoi, pe cei care veți putea, vă voi aștepta la Cercul Militar, peste
drum, într-un separeu, unde putem plânge în voie.
19.01.2019
Librăria Mihai Eminescu, București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu