luni, 25 mai 2020

4 trasee de weekend pentru a (re)descoperi România



Odată cu revenirea treptată spre o viată normală, tot mai multi dintre noi vor dori din nou să călătorească, să se bucure de vreme bună, de peisaje şi aer curat. În afara clasicului litoral, a Deltei Dunării sau de Valea Prahovei, România are o sumedenie de frumuseți ce așteaptă să fie descoperite şi redescoperite. Iată 4 trasee ce pot fi parcurse în weekend cu mașina din București, având astfel avantajul că necesită un buget de timp şi de bani rezonabil în comparație cu un concediu de minim o săptămână.

Primul traseu - o zi - valea Prahovei şi valea Oltului

București – Ploiești – Sinaia – Predeal – Râșnov – Zârnești – Făgăraș – Tălmaciu – Căciulata – Râmnicu Vâlcea – Pitești – București.
Lungime traseu – aproximativ 560 km. Dacă plecați dimineața, la 07.00, vă puteți întoarce seara, la ora 21.00, maxim 22.00, chiar şi cu o doză de neprevăzut. Obiective de vizitat: cetatea Râșnov, mănăstirea Şinca Veche, cetatea Făgăraș.
Costuri pentru 2 persoane: un plin de benzină – aproximativ 220 lei. Alte cheltuieli pe drum – 250 lei.
Total: aproximativ 470 lei
Traseul se poate face şi în sens invers, adică plecând pe valea Oltului şi venind pe valea Prahovei

Al doilea traseu – o zi – spre unul din polii frigului din România

 București - Buzău - Barajul Siriu - Întorsura Buzăului - Cetatea Prejmer - Săcele - Vălenii de Munte – Ploieşti - Bucureşti.
Lungime traseu - aproximativ 450 km. Dacă plecați la 8 dimineață puteți să vă întoarceți la ora 20.00 liniștit.
Obiective de vizitat: barajul Siriu, cascada Pruncea (în zona barajului), Vama Buzăului (la 10 km de Întorsura Buzăului), unde se pot vedea Rezervația de Zimbri şi cascada Urlătoare, cetatea Prejmer.
Costuri benzină pentru 2 persoane - aproximativ 170 lei. Alte cheltuieli - 250 lei.
Total: aproximativ 420 lei
Desigur că traseul se poate aborda şi în sens invers, plecând spre Vălenii de Munte.

Al treilea traseu – o zi şi jumătate – descoperind drumul Târgu Secuiesc – Focșani

Se poate pleca după prânz pe traseul București – Ploiești – Predeal – Brașov – Sfântu Gheorghe – Şugaş Băi, unde se poate înnopta într-un peisaj şi un aer excepțional. A doua zi se pleacă pe traseul: Şugaş Băi – Târgu Secuiesc – Focșani – Buzău – Urziceni – București.
Lungime traseu – aproximativ 580 km
Vedeta excursiei este parcurgerea porțiunii Târgu Secuiesc – Focșani (DN 2D), adică trecerea din Transilvania în Moldova. Drumul, care are 125 km, este dat recent în folosință după ce a fost reparat (acum câțiva ani) şi este superb. După ce ajungeți la Lepşa – o zonă insuficient cunoscută, dar absolut încântătoare, puteți admira cascada Putna.
Costuri benzină pentru 2 persoane - aproximativ 250 lei. Diverse cumpărături pe drum, inclusiv mese – 300 lei. Cazare – 150 lei
Total: aproximativ 600 lei

Al 4 - lea traseu - două zile şi jumătate - şi Oltenia e frumoasă

Tot cu plecare după prânz, se poate alege traseul București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Horezu – Baia de Fier, unde se poate înnopta. A doua zi se poate vizita Peștera Muierilor, apoi plecați pe Defileul Jiului. Pe drum, vizitați mănăstirea Lainici. Ajungeți la Petroșani, unde vizitați Peștera Bolii - este fantastică!  Din Petroșani îndreptați-vă către orașul Vulcan, apoi urcați încă 8 km până în stațiunea Straja, unde puteți să vă cazați. Stațiunea funcționează mai mult iarna, pentru ski. Vara este cam pustiu, dar peisajul este minunat A treia zi, înapoi la București prin Valea Jiului. Pe drum puteți vizita salina Ocnele Mari de lângă Râmnicu Vâlcea.
Lungime traseu – aproximativ 700 km
Costuri benzină pentru 2 persoane:– aproximativ 350 lei. Alte cheltuieli– 350 lei. Cazare 2 nopți– 300 lei
Total: aproximativ 1000 lei

Acestea sunt trasee şi costuri experimentate anul trecut. Se pot aduce îmbunatățirile, propriile variante creative, puteți combina traseele, ideea e ca atunci când se va putea să plecați la drum!


luni, 11 mai 2020

Grația secundei


Patinează ochii, răvășiți de tine.
Răsuflarea ta dansează cețoasă.
Gândurile mele se întorc acasă,
Pictura de gând e invidioasă
Pe surâsul tău lunecând din vine.

Aş descrie viața ca pe o cădere,
Ca o vijelie de furtuni cerești.
Izul de cafea răsturnat din cești
De care mereu te îndrăgostești
Pentru că îţi dă şi amar şi miere.

E-un amestec viu de prezent şi karmă
Desenez grația secundei de vis
Cred că într-o lume cu un scop prezis
În care curajul este interzis
Speranța rămâne singura armă.

11.05.2020

miercuri, 6 mai 2020

Supliment de jurnal la spital


Deşi închisesem coperţile jurnalului din motive care ţin de nevoia de a mă proteja, din coştientizarea neputinţei şi inutilităţii unor reacţii într-un univers bizar, mă întorc azi o clipă şi mai aduc o însemnare. Simplele impresii şi percepţii nu sunt de ajuns, e nevoie de experienţa concretă a realităţii, pentru ca tuşa să fie veritabilă. Peste ani, citind aceste rânduri probabil voi exclama: am trăit noi asta?

Astăzi e 6 mai. Deşi sunt bine, sunt, ca mulţi dintre noi după o anumită vârstă, tributar nevoii de monitorizare medicală. Fără a furniza detalii care nu sunt necesare, am să spun că o dată la 3 luni trebuie să merg într-o unitate medicală (n-am să dau niciun nume, că nu asta contează) pentru a face un control, a primi o reţetă şi uneori a face şi analize, ori alte controale necesare. Ultima astfel de vizită am făcut-o la începutul lunii februarie, când doar se discuta despre ce se întâmplă în China, fără să fim afectaţi de vreo măsură. Sigur, în orice spital există un curs al activităţilor, cu care m-am obişnuit, de-a lungul timpului lucrurile s-au mai îmbunătăţit, s-au organizat mai bine, deşi de regulă de fiecare dată se pierde mult timp. Urmare programării, azi am fost din nou acolo, căci au trecut 3 luni. Mă aşteptam să fie reguli schimbate, să existe o rigoare ridicată, aşa că eram pregătit pentru orice. Eram?

La poarta spitalului îmi apare portarul în faţă, ca şi cum urma să intru la sediul NATO. Mă priveşte în faţă trufaş câteva secunde, apoi pare că cedează şi îmi spune:
-         Să trăiţi!
-         Merg la medic pentru reţetă, zic, dar el nu-mi răspunde nimic şi se dă la o parte. Îmi văd de drum, dau să intru în clădire, când apare alt „stâlp” al securităţii, cu mască şi banderolă pe mână.
-         - Aţi făcut triajul? mă întreabă.
-         -Nu, ce-i asta? întreb mirat.
-         Păi acolo, lângă poartă e o baracă, o vedeţi? Mergeţi acolo, să vă ia temperatura şi să vă completeze o fişă. Fără aia nu puteţi merge la doctor!
-          OK, zic buimac şi mă îndrept spre baracă, încercând să mă strecor - fără succes - printre picăturile de ploaie.
Dau să intru în baraca pe care scrie „Triaj”, dar sunt oprit la intrare cu un ton agresiv.
-         Nu vedeţi că e cineva înăuntru? Aşteptaţi!
Mă conformez imediat, fac câţiva paşi înapoi şi aştept cuminte să-mi vină rândul. După o vreme, apare o doamnă în spatele meu, cu o umbrelă. Din gheretă se aude:
-         Doamna cu umbrela, poftiţi!
Nu-mi vine să cred. Ploaia curge, gluga nu mă ajută prea mult. Într-un final, mă invită şi pe mine în baracă.
-         Luaţi loc! îmi spune pe un ton imperativ, arătându-mi un scaun.
-         Mulţumesc, o să stau în picioare, răspund cu glas scăzut.
-         Staţi jos, acolo! insistă asistenta. Aveţi mască? Fără să aştepte răspunsul, spune: luaţi-o pe asta!
-         Dar nu vreau să stau jos, îi spun din nou. Nu sunt obosit. Apoi, apuc masca şi o pun pe faţă.
-         - Să vă iau temperatura, zice foarte preocupată, şi apropie de cap scanerul de temperatură. 35 cu 2! De ce nu vreţi să staţi jos, de ce nu vreţi să cooperaţi? Daţi-mi buletinul!
Îi dau buletinul şi aştept. De la poartă cineva strigă:
-         Sunteţi pe listă?
-         Ce listă? întreb mirat şi speriat. Am vorbit cu doamna doctor la telefon. Nu ştiam că trebuie să mă trec pe vreo listă.
-         - Cum vă numiţi? mă întreabă.
După ce îi spun, mă liniştesc.
-         Sunteţi pe listă – îmi strigă portarul.

Primesc o fişă, primesc înapoi buletinul, apoi sunt lăsat să plec. Intru în spital şi scriu SMS doctorei că am ajuns. Este foarte aglomerat, nici vorbă de distanţă între oameni.  La scurt timp, cineva îmi strigă numele.
-         Actele dumneavoastră!
Îi dau fişa de la triaj şi buletinul. Se întoarce cu un formular de vreo 8 pagini faţă-verso cu tot felul de consimţăminte. Că am fost informat, că sunt de acord să prelucreze datele, că am luat cunoştinţă. Dacă se întâmplă ceva, să se poată spună: ai semnat, noi nu ne asumăm nimic... Formularul l-am completat cu pixul personal, pe perete. Abia pot respira din cauza măştii, ochelarii mi se aburesc. Nu mai văd niciun rând din formular. Hârtiile îmi cad pe jos. La fel şi ochelarii. Nimeni nu mă întreabă de formular. Mă duc eu şi fac semne disperate din pragul uşii. Vine cineva, îmi ia formularul şi îmi cere cardul de sănătate.
-         Mergeţi la recoltare, zice o asistentă.
După ce îmi ia sânge, nu ştiu unde să mă duc. Mă învârt pe hol, nimeni nu mă întreabă nimic. Pe hol trece o asistentă mignonă, îmbrăcată cu pantaloni albi. Atât de albi, încât lasă să se ghicească lenjeria intimă de dedesubt. Bine că se ia doar sânge, nu şi tensiunea. Doamne, unde mi-e capul??
-         De unde iau reţeta? întreb temător o altă asistentă, aflată în preajmă.
-         De la doamna doctor, îmi răspunde cu zâmbetul pe buze, crezând că a făcut o glumă bună.
-         Şi doamna doctor unde e? insist eu, dar nu primesc niciun răspuns.

Am rămas în mijlocul sălii de recoltare şi nu ştiu încotro s-o apuc. O anunţă cineva pe doctoriţă?mă întreb, am voie să intru pe secţie după ea? Mă mai bagă cineva în seamă? După câteva momente parcă suspendate în timp, întreb asistenta care îmi zâmbise ironic:
-         Auziţi, până în februarie, veneam o dată la 3 luni, în felul ăsta eram mai puţin pe drumuri. Acum de ce ne cheamă lunar? Nu suntem mai expuşi aşa? S-au schimbat regulile din cauza epidemiei?
-         Nu ei au schimbat reguile, zice asistenta cu ochii în pământ.
-         Păi nu de medicii de aici, zic, de cine o fi făcut această schimbare. E în dezavantajul nostru! zic uşor nervos
-         Da, dar nu cei de aici au decis, revine asistenta.
Boală veche la noi: contează vinovăţiile, nu să rezolvăm problema... Ies pe hol şi aştept să-mi dea cineva reţeta. După o vreme, primesc reţeta şi fug la farmacie. Ploaia s-a oprit.

La farmacie nu are medicamentul. Sunasem înainte cu câteva zile să rezerv medicamentul la farmacie, primisem asigurarea că îl voi găsi, tocmai să evităm multe drumuri de făcut. Farmacista uitase.
-    Staţi, zice, să sun la altă farmacie, poate au ei, apoi ne fac ei Aviz de însoţire. O sună pe diriginta farmaciei, apoi ea la altă sucursală, apoi diriginta sună înapoi.
-         Aveţi noroc, am găsit la altă sucursală, zice farmacista. Staţi să sun la ei să le spun că mergeţi să vă dea.
După o vreme:
-         Nu răspunde, mai aşteptaţi puţin?

Povestea are un final fericit, totuşi. Undeva, după prânz, apăsat de sunetele sirenelor care urlau pe bulevardul gol, m-am suit într-un Uber şi m-am îndreptat spre casă.
România, ce ţară minunată.