Uneori
îmi vine o poftă nebună să spun lucrurilor pe nume. Am mai spus, scris, că nu
suport minciuna, compromisul, prefăcătoria. Dar adevărul se bagă sub preș sau
este coafat doar pentru a fi ceea ce se numește „politically correct”. De ce?
Cine are de câștigat din asta?
E
multă lașitate în jur. Multe clișee. Ipocrizie - în special. Dar nu e bine să
spunem pe față… Iar dacă spun, se interpretează ca… jignire??? Ca ofensă? „Nu
mai fi agresiv, atenție la limbaj”, invocă adesea șmecherii şi de cele mai
multe ori câștigă. Sau așa pare. E atât de multă sensibilitate în oameni? Mă pufnește râsul când mă gândesc la asta. Nu
mă refer la un soi de sensibilitate intrinsecă, la simțirea artei, la
aprecierea frumosului. Nu. Mă refer la pretenția de a nu te murdări cu
picăturile de ploaie în timp ce au trecut pe lângă tine sute, mii de mașini
care te-au stropit cu noroi.
Sau
poate că afișarea acestei false sensibilități are un scop, un interes direct şi
concret. Poate că cenzura aplicată sub masca respingerii „jignirilor” are drept
rezultat atingerea de către cineva a unei ținte cu ușurință, a unui interes ce
altfel, prin sinceritatea ta s-ar îndeplini mai greu sau deloc? Poate e un
mijloc de control? Habar n-am. Indiferent care este sursa acestor manipulări,
care este motivul, nu e în regulă. Uite, diplomația practică astfel de exerciții
de politically correct, dar acolo există întotdeauna un interes politic,
economic pentru asta, nu?
Nu
mă refer în mica mea pastilă de dimineață la jignirile autentice, la expresiile
consacrate în acest sens, despre astea e vorba în primii 7 ani de viață. E
vorba de a avea verb, incisivitate, a fi sincer, a pune unora sau altora
oglinda în față, mai ales când ei țipă mai tare, când atacă. Cine vrea să
trăiască în minciună doar pentru a nu-i supăra pe alții, sau pentru că are un
interes, este liber să o facă. Sau pentru că e laș?
Ciudat
este că odată, demult, îmi amintesc că am avut o astfel de atitudine în mai
multe conjuncturi… Şi unii din jurul meu îmi spuneau că nu e bine ce fac, că e
riscant. Însă, după o vreme, când am reușit să ating un punct în acele
conjuncturi şi am căpătat ascendent, cei care până atunci mă acuzau, de-acum mă
considerau aproape un erou. Doar îndrăznisem!
Orice
alegere ai face în viață, are şi avantaje şi dezavantaje. Depinde ce avantaje
sunt mai necesare pentru tine în a le obține şi ce dezavantaje sunt mai puțin
importante.
Românii
spun: nu se poate şi sătul şi cu punga plină.
Americanii
spun: acțiunile au consecințe.
Dar
lasă-mă să mi le asum, şi asumă-ţi-le şi tu numai pe ale tale, tu care mă judeci.
Ce alegi?
Scuze
că am fost iar direct…
