Când vine vorba de schimbare, cei mai mulţi dintre noi avem tendinţa să ne opunem. Schimbarea obiceiurilor de viaţă întâmpină adesea rezistenţă. E vorba de acea „ieşire din zona de confort”, care presupune un stres interior, modificarea sistemului de referinţă, adaptarea la nou. Unul din cele mai relevante exemple de schimbare este procesul de a te lăsa de fumat.
Brusc sau treptat?
Pentru că, într-adevăr, este un proces. Pe care eu, însumi, l-am parcurs, cu tot ceea ce a însemnat, din punct de vedere al dificultăţilor. Unii spun că s-au lăsat de fumat treptat, dar s-au reapucat după un timp. Alţii spun că trebuie să te laşi brusc. Care e calea corectă? E una din dependenţele plină de dileme cu care se luptă şi psihologii.
Pe data de 12 martie 2003, ora 12.00 am fumat ultima ţigară şi am aruncat la gunoi pachetul de ţigări.
La unul din cursurile de management pe care le-am făcut am învăţat că schimbarea – de orice fel – are 3 etape: dezgheţarea, implementarea schimbării şi îngheţarea. În prima etapă este acceptarea mentală că o schimbare va avea loc în modul tău de viaţă. Aici, de regulă, ai nevoie de un motiv, de un stimulent în direcţia asta. Un cap de pod.
Din acest moment vă lăsaţi de fumat!
La mine a fost un moment legat de sănătate, o refulare nefericită. Un moment care a apărut într-un punct vieţii, care era prea solicitantă pentru mine atunci. Fumam de 20 ani, în ultimii ani chiar şi 2 pachete pe zi. 3-4 cafele pe zi, stres la serviciu, deplasări în teren, oboseală, alcool, solicitare psihică maximă.
Pe acest fond, a apărut un puseu de tensiune: 220/110. Eram în delegaţie, undeva, într-un oraş din Transilvania. Mi-a fost rău 2 zile, iar a treia zi am ajuns la urgenţa Spitalului Judeţean, unde mi s-a înregistrat puseul respectiv. „Din acest moment vă lăsaţi de fumat, de cafea, de alcool, de stres, de delegaţii – dacă vreţi să vă salvaţi” – mi-a spus o doctoriţă sigură pe ea. „Dacă veţi face asta, când veţi mai ajunge în oraşul nostru, veţi veni să-mi mulţumiţi!” a mai adăugat.
N-ar fi păcat să te apuci din nou?
Acum sunt în măsură să-i dau dreptate, cu regretul că n-am mai ajuns în acel oraş să-i mulţumesc doctoriţei. Pe 12 martie 2003, la ora 12.00 am fumat ultima ţigară! Am ţinut cont parţial ulterior de recomandările primite. M-am convins mental să mă las de fumat, plecând de la acest „declick”, apoi, o vreme, am băut cafea fără cofeină şi ceaiuri, n-am mai făcut delegaţii pentru că mi-am schimbat serviciul, am redus alcoolul şi stresul… Am parcurs atunci faza dezgheţării.
A urmat faza implementării, adică rămânerea în situaţia de a nu fuma cel puţin 6 luni. A fost cea mai grea perioadă! Visam noaptea că am fumat şi mă trezeam necăjit că nu am putut rezista. Pentru că ştiam că dacă voi mai fuma o ţigară, voi reveni la obicei. Fostul meu şef din acea perioadă m-a ajutat într-o împrejurare. Eram la recepţia unei lucrări de construcţii, eram la un local, unde consemnam evenimantul. Pe masă – multe pachete de ţigări. Eram la 3 luni de la pasul făcut. Am întins mâna după pachet, iar şeful meu m-a oprit. Practic, mi-a dat peste mână. „N-ar fi păcat să te apuci din nou? Renunţă.”. Şi azi îi mulţumesc!
O victorie
Am înlocuit în această perioadă ţigările cu bomboane, ceaiuri, seminţe, tot felul de preocupări, inclusiv… culinare, aşa încât am pus ceva kilograme în plus. Ăsta a fost preţul plătit, din păcate.
A urmat îngheţarea procesului. Adică parcurgerea a încă 6 luni de menţinere a regimului de viaţă, ca să definitivez renunţarea. Deşi au fost tentaţii, n-am acceptat nicio excepţie. Am redescoperit gustul mâncării, care nu mai era afectat de faptul că fumam. Plăcerea aromelor, gustul unui pahar de vin, aromat, a unui suc natural. Totul avea gust acum!
După 1 an am ajuns în stadiul în care nu mi-a mai trebuit fumatul. Îmi plăcea şi îmi place să simt un miros de fum de ţigară fină vag, ca al unui parfum de calitate, dar nu agreez să stau într-o incintă în care să tai fumul cu cuţitul. Realizez acum, la atâţia ani de atunci câtă risipă de bani a fost şi ce binefacere pentru sănătate este! Cu cât a trecut timpul, cu atât nu m-a mai interesat subiectul şi consider că a fost o victorie. Cheia este menţinerea şi să nu faci niciun fel de concesie în această privinţă. Practic, am întinerit, datorită efectelor avute în timp.
Întrebarea mea pentru fumători este: vreţi să întineriţi? Vreţi să vă restartaţi? Să vă bucuraţi de viaţă mai din plin? Luaţi o decizie, puneţi-o în aplicare şi respectaţi-o: lăsaţi-vă de fumat! Într-adevăr, e greu, solicitant, dar beneficiile obţinute sunt imense.
(articol publicat iniţial în comunitatea50plus.ro)
