Aş mai vrea o viaţă, înc-o
şansă vie,
Altfel să desfac tot
mosorul vieţii.
Să-mi abandonez umbra-n
colivie,
Să pot fi metalul în
capul săgeţii.
La ţară să cresc într-o
curte plină
De copii, găini, de râsete,
fluturi,
Cu zile - păcate, cu nopţi
fără vină
Şi să navighez în vise
prin visuri.
S-o iau de capăt, pe-un
alt portativ,
Pe alte cărări, într-un
alt destin.
Să plâng ori să râd fără
de motiv,
Viaţă trăită între mult şi
puţin.
Apoi voi iubi o altă
femeie,
Să am cinci copii - doar unul
băiat.
Timpul să-nchidă secunde
sub cheie,
Fărâme de farmec şi
pernele-n pat.
O altă poveste, un nou
circuit,
Emoţii copile, născând noi
senzaţii,
Gări ce aşteaptă un tren
ne-sosit
Din timpuri de murg, din
zori şi din graţii.
Timpul - neatent, spart în
culori
Să-mi zădărnicească
dreptul la cădere.
Ziua luminează trei sau
patru sori,
Noaptea să tresalte gemete
şi miere.
Într-o nouă viaţă
gândurile zbiară
Pe poteci de piatră, cu
parfum de dor
Fericirea nudă, coboară pe
scară
Ca un fir de viaţă de
pe-un alt mosor.
