N-am
mai citit o carte şi n-am mai fost la teatru,
Toamna
îngălbenită ori visul par prisos.
Tata,
mama, copilul, cu Dumnezeu sunt patru
Desenând
universul, dar prea sărăcăcios.
Viata costă bani, durere, şi-i prea mare
Să
cumperi un tichet şi a rămâne-n joc.
Ne
crapă sentimente, nu au nici o scăpare,
Alegerea-i
doar între neșansă - nenoroc!
În
lumea pentru care eu nici n-am fost la vot
Sunt
reguli descusute, sunt reguli fără tiv.
Mizeria
şi succesul merg, iată, cot la cot,
Iar
RĂUL - semn de armă - a-nvins definitiv.
Nu-i
timp de întrebări, nu-i vreme de-așteptare
Şi
nu sunt alte drumuri, de-aş căuta cu zel ...
Lichefiată,
furia, se-amestecă în mare :
Pentru-a
putea lupta, trebuie să fiu la fel!
E
coadă pe la sceptre şi plouă către cer,
Cizmele
mele nu-s de ajuns murdare.
Strălucirea
din ochi-mi rămâne grănicer
La
poarta unei lumi, s-o apere de tare.
Mi-am
cumpărat o blană, o mască, ceva colți.
Am
învățat să latru, să fiu o secătură.
Acasă
mi-am montat din fier vreo patru porți.
Aici
iubesc şi cânt, dar dincolo am ură!
Sunt
bun cu oameni buni şi rău cu cei mai răi,
Dar
cei mai mulți îmi cer metamorfoza grea...
Strâng
crucea-n buzunar când mai înfrunt dulăi,
Mă
mint, dar știu că este cu mult mai bine-așa.
Din
stradă mi se-adună pocal de suferință,
Gălețile
de jeg mă-ncarcă nefiresc.
Lupta-i
pe limba lor, dublată de credință,
Iar
când ajung acasă vreau să mă... curăţesc!
De-aceea,
câteodată, mai sorb din vin şi cânt...,
Uitarea
neagă rece - răul c-a existat.
Speranța
se trezește şi iese din mormânt
Şi-a
doua zi sunt plin de forță şi... păcat!
Aș vrea ca „să mă-mbăt” în fiecare seară,
Să
îmi conserv iubirea, indiferent de cost!
Să
nemuresc cu dorul ascuns într-o chitară
Şi
într-o altă lume să redevin ce-am fost...
