COMPLICE

E foarte greu să găsești pe cineva empatic cu tine, să existe o atitudine pozitivă, de susținere, când ești într-o anumită situație. În general, fiecare o știe pe a lui, e preocupat de propria-i viață şi puțin îi pasă de freamătul interior al altuia. De aceea, cel mai bine este să nu cauți un anume sprijin, chiar dacă ai nevoie de el, preferabil e să rămâi realist şi să încerci să-ţi iei din altceva seva şi fărâma de gând bun, speranța.

Nu poți judeca pe nimeni şi ideea nu e de învinovăți pe cineva. Cel mai bine e să-ţi analizezi alegerile, opțiunile, făcând comparații raționale şi privind drept. În final, inclusiv după asumarea unor riscuri, constați că ești într-un punct mai bun. Avem astfel ocazia să realizăm că cel mai bun mod în care putem avea un viitor favorabil este să construim chiar noi acel viitor, cum spunea cineva. Unii vorbesc despre noroc. Dar acest noroc îl poate inventa fiecare dintre noi. Lipsindu-se de un suport exterior ce nu vine şi abandonând așteptările care neîndeplinite, creează dezamăgire, asumându-ne riscuri, făcând alegeri îndrăznețe.

În viață nu trebuie arsă nicio etapă. Fiecare experiență ne învață ceva, fiecare treaptă ne pregătește pentru următoarea, şi toate astea ne dau limpezimea să facem cele mai bune alegeri. Iar asta nu intră în contradicție cu conceptul de destin sau cu credința, sunt sigur că Dumnezeu îi ajută pe cei îndrăzneți. Privit astfel, Dumnezeu este mai degrabă un complice cu care „complotez” pentru binele meu în propria intimitate.

Fără pompă, fără festivism sau declamații inutile.

Supermarket

Ar fi trebuit ca la naștere să știm adevărul… Să ni se spună ce variante avem. Înainte de a alege un culoar în viață, trebuia să aflăm: sunt câteva opțiuni. Dacă mergi pe drumul A, de exemplu, vei avea atuurile x şi y, dar vei avea dificultățile z şi k. Şi tot așa, dacă mergi pe drumul B, sunt avantajele astea şi dezavantajele celelalte. Apoi drumurile C, D sau E, vor fi fiecare cu particularitățile lor.

Şi fiecare ar fi gândit: a, deci ce mă interesează mai mult? Ce pot ignora, ce mă afectează cel mai puțin? De ce am nevoie mai mult? Atunci alegi. Iar dacă ai ales, nu mai ai ce pretinde mai târziu! Doar că Dumnezeu a ales pentru noi. Împreună cu noi.

Dar acesta e un mod fatalist de a gândi, pentru că destinul mai depinde şi de fiecare. Mâna destinului se amestecă şi se însoțește cu puterea ce ne vine din interior de a merge pe unul din drumuri. Dar sunt toate drumurile prestabilite? Conțin ele combinația de plus şi minus? Cât şi cum putem crea propriul drum?

Oamenii se compară între ei. De obicei fiecare își dorește ce are altcineva. Însă, este posibil să extragem din însușirile altora şi să le atașăm la persoana noastră pur şi simplu? E ca şi cum te-ai duce la supermarket şi ai lua din raioane, dintre: sănătate, inteligență, aspect fizic plăcut, succes, şi așa mai departe. Pe care le lipești de tine.

Mi se pare un mod egoist de a gândi şi naiv în același timp. Pentru mine au trebuit să treacă 50 ani ca să… încerc să înțeleg că cine realizează şi își asumă propria condiție, cu tot cu eventualele frustrări, acela se poate împăca cu sine însuși. Iar singura armă la dispoziție este schimbarea, a cărei eficiență depinde de atitudine.

Cine nu – nu.